Jurnalule, sunt pe malul raului...nu am nici cea mai vaga idee ce caut eu aici. Am venit imediat dupa ce a plecat psihologul; doar a venit, a luat foaia si a plecat, nici macar nu s-a uitat la mine...de ce? Dupa sarutul acela incendiar el a devenit rece ca gheata... De ce jurnalule?
Imi place sa aud sunetul pe care il face apa cand curge, ma relaxeaza si imi vine sa adorm...vreau sa dorm...
Am inchis jurnalul uitandu-ma inca o data la apa ce curgea lin in fata mea, imi dadea o senzatie de somnolenta. Am strans jurnalul la pieptul meu si m-am intins pe spate inchizand ochii.
Nu stiu ce s-a intamplat, dar cand m-am trezit doua buze calde imi invaluiau gura. Am deschis ochii socat ridicandu-ma brusc. Ceva statea pe picioarele mele. Mi-am ridicat capul si l-am vazut...era el... Priveam uimit la zambetul minunat ce ii statea pe fata.
- C-ce f-faci?
- Nimic, dormeai atat de frumos, nu am rezistat sa nu te sarut.
A zambit din nou, iar eu mi-am dat seama ca afara era deja intuneric.
- Cat am dormit?
- Nu stiu exact, am ajuns aici doar acum cateva ore.
Ma uitam uimit la el.
- Si ai stat aici doar sa ma privesti? De ce nu m-ai trezit?
- Ti-am spus, dormeai prea frumos.
- Trebuie sa plec.
M-am uitat la el si i-am facut semn sa se ridice de pe picioarele mele. S-a ridicat.
- Te conduc.
***
Da, stiu, nu am postat de mult...
Sper sa va placa, astept comentariile voastre
Hugs
