Katelyn(IN PAUZA)

Capitolul 1

Prolog
Ce simţi atunci cand toti din jurul tau te tachineaza mereu,te bârfesc si vor sa iti faca rau?
Furie?Dezamăgire?Tristeţe?
Ei bine eu nu simt asta .Pur si simplu eu simt importanta.Importanta pentru ca ei îşi ocupa jumătate de zi acordata tie ca sa iti spună numai lucruri urâte care te vor face sa te simţi prost.Ei bine nu!Eu nu sunt asa.
Eu sunt acea fata care atunci cand cineva o jigneşte, tace din gura si merge mai departe cu zambetul pe buze ignorandui.Sunt acea fata care nu ii pasa daca este bârfită de fetele care odata au fost cele mai bune prietene.
Asta e viata de zi cu zi a mea si m-am obisnuit cu ea.
Eu sunt Katelyn.Traiesc o drama de cand m-am născut. Mama mea a murit sacrificandu-se nascandu-ma pe mine.Pentru un timp am locuit cu tata.Dupa 13 ani de la moartea mamei acesta a murit răpus de cancer.A trebuit sa ma chinui singura de la o varsta frageda.Ştiţi cat de greu este sa fi orfan de ambii parinti de la 13 ani? FOARTE GREU!
Acum,la varsta de 16 ani locuiesc in Londra intr-o casa cu 2 etaje. Ştiu ca va întrebaţi cum de traiesc intr-o asa casa,asa ca va voi raspunde la intrebare.
În urma cu 2 ani,pe vremea cand era iarna stăteam pe o banca din parc suportand frigul cumplit.Era Ajunul Craciunului.Tot ce ma încalzeau erau vocile oamenilor cătând colinde si lacrimile care din cand in cand mai cădeau pe obrajii mei.Toata lumea era fericita,alergând de colo pana colo. Sa nu ma mai lungesc atata cu vorba... Un bărbat m-a vazut cat de trista sunt si s-a oferit sa ma creasca el. A fost cel mai frumos cadou de Craciun.Cand am crescut mai mare acesta a murit si mi-a lăsat mie toata averea.Mda...era un bogatas.De atunci eu traiesc asa datorita lui si a banilor.Insa eu nu vreau bani.Tot ce vreau este sa nu mai fiu singura.Sa am parte măcar o data sa descopăr ce inseamna,ce este fericirea cu adevarat.

Heii lumee! Am scris o noua carte si sper sa va placa.Primul capitol cred ca e cam plictisitor dar repet din nou,sper sa va placa.
Nu uitaţi: comm and vote.