Sub lumina reflectoarelor (Harry Styles)

Capitolul 6: Umilirea în direct

-Deci, Cassie, spune-mi, cum e să lucrezi împreună cu cei patru? O întrebă Ellen pe brunetă, având pe față o figură caraghioasă, iar Cassie fu sigură că urma curând una din glumele specifice lui Ellen.

-Ăhm, spuse Cassie zâmbind într-un fel recunoscător și uitându-se spre băieții care stăteau lângă ea pe canapea. Să știi că e bine. Continuase aceasta.

-Am auzit că miros urât. Spuse Ellen. Am simțit. Se corectă ea rapid alături de o grimasă, și toată sala începu să râdă.

Râsul lui Niall acoperi toate râsetele de pe canapeaua pe care stătea trupa.

-Nu, nu, nici nu e vorba de așa ceva. Spuse Cassie elegant. Băieții ăștia se spală mai des ca mine. Spuse râzând.

-Oricine se spală mai des ca tine, presupun. Comentă Louis, apoi râse, dar acel râs nu fu unul prietenos, ci fu la fel de răutăcios pe cât fusese și comentariul său.

Cassie se încruntă ușor, apoi o făcu pe afectata, deși-și dorea mai mult ca oricând să-l înjure în momentul ăla.

Cum își permite?

-Tu și simțul tău de umor. Spuse Cassie zâmbind ușor.

Din sală se auziră câteva chicoteli și râsete. Toți cei prezenți comentau pe baza acestui subiect, și nu numai ei, ci și cei de acasă, căci emisiunea se transmitea live. Nu era cale să taie scena la montaj.

-E bine că te consolezi cu gândul că glumise, Cassie. Murmură Liam cu un zâmbet ironic.

Cassie era atacată. Iar când Cassie se simte atacată, Cassie ripostează. Dar de data asta, se stăpâni. Făcu față comentariilor cu calm. Vru să se simtă mândră pentru că reușise asta, dar nu putu. Se simțea doar umilită.

-Vorbește cel care fabulează că e speriat de linguri. Se auzi vocea răgușită a lui Harry.

Tocmai mă apărase? Tocmai îmi ținuse partea?

Cassie îl privi ușor șocată, iar apoi îi zâmbi. Îi zâmbea pentru camere sau doar îi oferea un zâmbet recunoscător?

Liam se uită încruntat spre Harry, iar privirile lui Louis ar fi putut să-l ucidă în acel moment pe creț. Niall îl privea doar confuz; el era cel mai inocent din toți. Dar chiar și așa, tot o ura pe Cassie.

-Auch! Exclamă Ellen și miji ochii. Continuăm cu comentariile răutăcioase după pauză. Spune și făcu ochii mari spre cameră, prefăcându-se a fi terifiată, când de fapt voia doar să facă show și să destindă puțin atmosfera.

Cassie fu prima care se ridică de pe canapea, fără să mai dorească să audă vreo spusă. Din partea nimănui. Era nervoasă înăuntrul său și știa că avea să explodeze dacă cineva se băga în seamă cu ea. Nu voia să își riște reputația, cu toate că se temea că era prea târziu pentru asta. Deja fusese făcută de râs în direct. Pentru prima oară în viața ei.

Se grăbi spre baia fetelor, în culise. Deschise ușa val vârtej și se asigură că nu mai era nimeni acolo, uitându-se pe sub ușile de la wc-uri. Se opri în fața oglinzii mari și se privi. Apoi se stropi pe încheieturi. Îi era cald. Fierbea pe dinăuntru. Și nu din cauza călduri, ci din cauza unor puști buni de nimic.

Suspină adânc.

Încă nu înțelegea ce făcuse Harry acolo. Încă nu înțelegea de ce făcuse Harry așa ceva.

Cassie vru să iasă din baie. Deschise ușa, dar îi auzi pe băieți discutând, așa că rămase acolo, cu ușa crăpată, fiind interesată de conversația acestora.

-Ce dracu ai făcut acolo, Harry? Spuse Louis frustrat, dar totodată confuz.

-Ce-am făcut? Se apără crețul cu ochii verzi.

-I-ai luat apărarea. Se băgă Niall. De ce ai făcut asta?

Harry înghiți în sec. Șovăi puțin, apoi își luă o postură impozantă.

-Sunteți ai dracului, băieți! Învățați să ascultați. I-am luat apărarea pentru că Simon ne-a cerut să ne comportăm frumos cu ea. Cel puțin în public. Sunteți conștienți că Simon va lua măsuri după ce va vedea emisiunea, nu? Vă aduceți aminte cum l-a dat afară pe Zayn? Nu? Pentru că eu îmi aduc aminte.

Louis pufni amar. Pe fața lui se vedea tristețea. El chiar suferea.

Dar nu asta o preocupa pe Cassie acum. Ea fu captată de plecarea lui Zayn. Mai exact, despre motivul plecării acestuia pe care ea încă nu-l știa.

Vocea lui Louis o trezi din gândurile-i proprii.

-Oricum trupa asta se duce de râpă singură, ce mai contează ce ne va face Simon?

Harry își lăsă privirea în jos. Își închise pleoapele strângând înăuntrul lor lacrima ce dorea să cadă. Strânse din buze, mușcându-se de ele, și-și ținu pumnul strâns. Simțea nevoia să lovească ceva. Sau pe cineva. Simțea cum tremură.

Louis se întoarse privindu-l pe Harry într-un fel ce nu putea fi denumit; aducea spre dezamăgire. La fel făcură și ceilalți doi, Liam și Niall.

Cassie, când fu sigură că nu mai erau ceilalți trei membrii ai trupei prin preajmă, ieși din baie. Se postă în spatele crețului.

-Nu de asta mi-ai ținut partea acolo, în fața întregii lumi. Nu ai făcut-o de teamă să nu fi sancționat.

Harry aproape tresări la auzul vocii ei. Dar nu fu mirat că auzise tot ce discutaseră. Era destul de șireată.

Crețul continuă să stea cu spatele la ea, cu toate că era destul de nepoliticos făcând asta. Închise ochii, încercând să se calmeze.

-Nu-i așa, Harold? Insistă Cassie.

Harry se întoarce spre ea. O privi furios, cu maxilarul încleștat și cu buzele ținute în așa fel, încât bruneta se aștepta să fie scuipată în orice secundă. Cassie aproape că se sperie, dar rămase nemișcată, căci pentru Dumnezeu! vorbim de Cassie aici.

Harry nu spuse nimic, doar plecă de lângă ea, bușindu-se în umărul ei, astfel făcând-o să se miște din loc.

Aceasta îl înjură în gând și-și frecă brațul.

-Ce imbecil! Șușoti printre dinți.

Cassie avea dreptate. Harry îi luase apărarea pentru că se simțea dator pentru felul în care se comportase ea când a avut nevoie de cineva care să îl ducă acasă. O făcuse pentru că în cele din urmă, văzuse o parte bună în ea. O făcuse pentru că era destul de urât să jignești o femeie, mai ales în fața unui public atât de numeros. Cu toate că la început nu se comportase ca un gentleman cu ea -și nici acum, în urmă cu doar câteva secunde- Harry voia să-și îndrepte într-un fel comportamentul.

Dar ceea ce nu știa el era că Cassie îl ajutase doar de ochii camerelor de fotografiat.

Vă aștept cu păreeeeri. Merită să continui cartea? O citește cineva?