Sub lumina reflectoarelor (Harry Styles)

Capitolul 8: Double date

Stătu în pat câteva minute.

Să-l sune oare pe Michael? Nu, nu putea face asta. Era sigură că el și logodnica sa erau deja în plin act sexual.

Oh, Marie. Cât ar fi vrut să o sune pe Marie, fata care-i făcea curat în casa din Los Angeles. Fata cu care se împrietenise cel mai mult dintre toate persoanele care au pășit vreodată în viața ei. Îi părea așa de rău că rămase în L.A., nu reuși să o convingă să vină cu ea în Londra. Familia ei era acolo, școala ei era acolo, la fel și prietenii, dar și iubitul său, pe care Cassie, una, nu-l plăcea nici cât negrul sub unghie.

Apucă telefonul de pe noptieră și sună la primul număr de pe apelare rapidă. Îl duse la ureche și așteptă. Așteptă și așteptă... Dar nu-i răspunse nimeni. Încă cu speranța plimbându-i-se prin priviri, Cassie o mai apelă odată.

-Alo. Se auzi vocea blândă a lui Marie, răspunzând apelului.

Cassie deja și-o putea imagina, cu acel păr șaten, lung-lung, des și atât de cârlionțat la vârfuri, tuns filat, încadrând o față cu trăsături atât de inocente. Cu buze subțiri, dar frumoase, nu ca cele ale lui Simon. Cu ochii atât de căprui, atât de vii, atât de gingași și cu năsucul ei micuț, de parcă nici nu avea unul.

-Cassie? Întrebă cam nesigură Marie.

-Da, da, eu sunt. Spuse, curățându-și gâtul între timp.

-Cassie, ce faci? Ești bine? Am auzit știrile... Spuse Marie cu o reținere în glas, pe care Cassie i-o observă.

-Era și imposibil să nu aflii. Spune Cassie, încercând să râdă.

Prin difuzorul telefonul, Cassie auzi un suspin.

-Nu-s obișnuită cu ura. Spuse bruneta cu un glas slăbit, iar pe obrazul ei i se prelinse o altă lacrimă. Nu că mi-ar păsa ce crede lumea despre mine, dar e incomod gândul ăsta. Spuse, dorind să se țină în continuare ca fiind o tipă dură.

-Calmează-te mai întâi de toate. O sfătui Marie, neștiind ce altă îndrumare i-ar fi putut da. Sunt sigură că Michael are totul sub control. Pe lângă asta, nu poți fi plăcută de toți.

-Ba da, pot! Protestă Cassie, copilăroasă.

-Uite, Cassie, eu trebuie să plec. Spuse Marie, parcă cu o oarecare teamă în glas.

-Ăhm, ești în regulă?

-Da, da, te sun eu când pot. Reuși să spună Marie grăbită, apoi închise telefonul, lăsând-o pe Cassie să se încrunte la bucata de telefon din mâna sa.

***

Cassie, acum îmbrăcată decent, coborî scările hotelului său. Purta o cămașă din denim, care era decupată în spate, fapt ce o făcu pe Cassie să nu-și ia sutien. Avea o pereche de colanți și o geantă de mână neagră, ambele din piele. În picioare purta o pereche de botine fără toc, de culoare maro, făcute din piele întoarsă. Părul și-l prinse în coadă, căci nu mai avusese timp, iar la gât și mâini avea câteva accesorii, pe lângă ochelarii de soare ce-i stăteau pe cap.

Cassie se opri în mijlocul holului, mijindu-și ochii și încercând să-i găsească pe Sophia și Liam. Dar nu îi găsi. În schimb, văzu un băiat de culoare ce-i făcea cu mâna. Văzând că se îndrepta spre ea, îl aștepta, dornică să-l cunoască. Mereu avusese o legătură strânsă cu fanii săi. Mai ales când fanii săi arătau atât de bine precum cel din fața ei.

-Cassie! Răsună vocea groasă a brunetului cu ochi albaștrii. Eu sunt Don Benjamin.

Cassie-i zâmbi larg. Folosi unul dintre zâmbetele ei cele mai frumoase.