Agonia inimii

XI

Se anunța o zi călduroasă de joi iar acesta era un fapt real întru-cât la ora șapte dimineața soarele deja era sus pe cer,aruncând priviri nimicitoare către toată suprafața Pământului,făcând plantele să îngenuncheze în fața puterii sale iar pe oameni să-și dorească doar să rămână în locuințele lor cu aer condiționat și bere ținută la frigider.Pentru Lucian era ziua în care trebuia să ardă căteva calorii în plus cu ajutorul unui circuit de patruzeci de minute de alergat prin parc.Rămăsese că în weekend va ieși cu băieții în oraș pentru a se distra și dorea să fie cât mai definit pentru a se observa un strat de pătrățele pe sub tricou și nu grăsime viscerală.

În timp ce se lega la șireturi,în căștile Airpods începu să răsune melodia de la No Name Faces ,,Scars" iar asta a fost cel mai dureros și mai puternic pre-workout de care avea nevoie.O lacrimă apărută cu viteza luminii începuse să-i mângâie obrazul drept,urmată îndeaproape de alta pe celălalt obraz.Se ura pentru reacția aceasta însă nu se putea controla,amintirile cu Evelina începuseră să i se deruleze prin minte precum un film vechi,în care imaginea apare puțin tocită din cauza timpului trecut.Melodia o primise într-o seară de la ea foarte neașteptat.Întotdeauna avusese impresia că melodiile lui preferate erau detestate de către persoanele din jur însă având în vedere că-și petrecea o mare parte din timp cu Evelina,inevitabil aceasta era nevoită să asculte melodiile sale.Mesajul ce conținea melodia spunea că adoră această trupa și că sigur iar placea și lui versurile.Atunci a rămas profund surprins și într-adevăr adora piesa,cu acele versuri dure și pline de tristețe.Se gândise cât de mult suferise fata aceasta având în vedere că o asemenea piesă îi plăcea atât de mult.,,I add another scar to my collection"...era evident că doar cineva care a suferit mult poate înțelege durerea din vocea solistului.Acela a fost un moment în care din nou a simțit compasiune față de Alina,ceea ce l-a apropiat mai tare de ea.Urmatoarea seară fusese la ea acasă iar după ce făcuseră sex aceasta îi pregătise un aperitiv de mâncare,ascultând pe fundal melodia Scars.Părea imposibil să-și stăpânească lacrimile.

,,Totul putea fi așa frumos Eve..dar tu nu ai fost niciodată o persoană reala,ai fost doar o curvă cu abilități psihologice incredibile ce a reușit să proiecteze o imagine a unei fete de care să mă îndrăgostesc''.Și-a șters lacrimile și a pornit în sprint pe strada goală ce se așternea în fața lui.Nimic nu-l putea opri,propriul organism încerca să-i transmită că trebuie să încetinească pasul fiindcă ritmul cardiac a ajuns deja la limită iar sângle pulsează cu viteză maximă prin venele sale,dar Lucian nu avea de gand să se oprească,își dorea să treacă prin suferința fizică pentru a scăpa de cea psihică,își dorea mai mult că orice să căda jos și să moară,să se termine cu toate acele traume și nopți de coșmaruri.Simțea că nu mai are picioare,privirea începuse să i se încețoțeze,inima îi bătea mai să-i spargă pieptul iar o ceață albă părea că pune stăpânire pe peisajul din jur.Totul se depărta,mașina,banca,oamenii de pe stradă,asfaltul fierbinte...Eve.

Se trezise cu fața unui bărbat de vreo 35 de ani deasupra lui ce îl ținea strâns de încheitura mâinii iar lângă acesta se afla o doamnă(ce probabil era soția) care avea în mână o sticlă de apă și o lavetă udă.

-E conștient!rostise bărbatul clar ușurat de faptul că Lucian își revenise.

-Doamne-Ajută răspunse și femeia la rândul ei cu același glas ce exprima ușurarea.Ne-ai speriat de moarte tinere,ar trebui să o iei mai ușor când simți că nu mai poți.

-Am leșinat?reușise să îngaime Lucian de jos,de pe asfaltul fierbinte.

-Ai căzut dintr-odată jos în timp ce alergai ca la maraton,începuse bărbatul să-i exemplifice cele întamplate.Eu și soția ne îndreptam spre locul de muncă când am simțit un curent de aer cum trece pe lângă noi iar în câteva secunde te-am observat pe tine la o distanță cam de zece metri în fața noastră,alergând de mama focului,urmând o căzătură aspră direct pe asfalt.Nu ai încercat deloc să te susții în mâini sau ceva de genul,pur și simplu din drept ai ajuns lipit de asfalt.

Începea să simtă o usuturime groaznică în genunchi și la cotul drept.

-Cred că m-am lovit...începuse Lucian pe un ton muribund.

-Ești bine,îl asigură femeia pe un glas melodios și blând ca laptele cu miere.Nu ți-ai rupt nimic din ce am putut observa însă te-ai lovit cel mai probabil la brațe și picioare după cum te-ai rostogilit.Te putem duce noi acasă dacă dorești,căteva bandaje o să rezolve problema.

-V-aș fi recunoscător.