Agonia inimii

XIX

Către dragii mei prieteni Mark și Darius,

Vă adresez această scrisoare vouă pentru că mi-ați fost alături mereu din momentul în care ne-am cunoscut.În primul rând vă rog cu tot respectul să-mi acceptați scuzele.Prevăd că în momentul în care veți găsi această scrisoare inima vă va fi frântă iar acest sentiment nu mi-aș fi dorit niciodată să-l simțiți din pricina mea.

Înțeleg că aveți multe întrebări și de aceea m-am hotărât să vă las în scris câteva motive din pricina cărora am decurs la soluția finală.Știu destul de bine că din momentul în care ne-am cunoscut ați văzut în mine o persoană puternică dar nu este în totalitate așa.Faptul că am hotărât să-mi iau zilele vine din suferința pe care am simțit-o de-a lungul vieții.O suferință ce a stat cu mine precum un nor încărcat cu ploaie ce din când în când elibera averse peste mine.De când am ramas fără părinți la vârsta de numai șase ani totul a fost pentru mine un infern.De-a lungul timpului am constatat permanent o lipsă de afecțiune ce a fost urmată de sentimente puternice de singurătate,sentimente ce nu m-au părăsit în ciuda a tot ceea ce am încercat să fac pentru a le alunga.Am puterea de a vă scrie aici toate acestea pentru că în realitate nu aș fi avut curajul să-mi mărturisesc slăbiciunile,în special în fața voastră.

În timpul școlii a fost foarte greu pentru mine să-mi văd prietenii asistați de părinți la ședințe,la începutul anului sau la finalizarea acestuia.Întotdeauna am fost singur,bunica nu a reușit niciodată să ia întru totul acel loc al părinților mei așa că nu am avut de ales decât să mă obișnuiesc cu ideea că sunt singur și că va trebui să mă descurc într-un mod sau altul.

Anii au trecut iar când am devenit adolescent iar mai apoi adult lucrurile s-au înrăutățit mai degrabă decât să se îmbunătățească.Am început să pierd prieteni și să cunosc fete,ceea ce s-a dovedit a fi tot o cauză a suferinței.Vreau ca voi să înțelegeți bine faptul că nu am reușit să duc mai mult de atât.Îmi amintesc discuțiile pe care le-am avut de nenumărate ori în care vă spuneam cât de agresivi trebuie să fim în viață în ceea ce privește principiile noastre și obiectivele pe care ni le setăm iar acum am făcut exact invers.

În ultimul timp s-au întâmplat câteva lucruri pe care nu vi le-am împărtășit fiindcă mi-a fost cu adevărat jenă.Ei bine vă mărturisesc acum că de fapt Evelina a însemnat mult pentru mine,mai mult chiar decât mi-am dat seama la momentul respectiv iar ceea ce știți prea bine că a urmat a fost foarte greu de îndurat pentru mine.În fiecare zi m-am luptat cu demonii mei pentru a o uita.Am adus multe alte fete pentru a sta cu mine în speranța că voi reuși cumva să trec peste însă nu a funcționat nimic.A fost un gol ce niciodată nu ar mai putut fi întregit.Evelina,dintre toate fetele cu care am vorbit a fost cea care m-a făcut să mă simt ascultat.Era ceva în privirea ei atunci când îmi spunea lucruri despre mine și despre cum sunt eu de fapt.A observat că încerc să mă țin la distanță față de ea la început așa că a luptat pentru a-mi sparge acel zid iar asta m-a făcut să cred că există într-adevăr ceva special la ea.Acum vă puteți imagina mai bine cum m-am simțit după ce am aflat că de fapt este o adevărată curvă.

De-a lungul timpului au fost prea multe ocazii în care am fost depășit de situații.Au fost atâtea fete ce mi-au transmis atâtea priviri pe care nu am avut cum să le duc la vreun sfârșit.Cel mai dur a fost atunci când mi-am dorit ceva,fete pe care le-am plăcut cu adevărat însă sentimentul nu a fost reciproc.M-am ales în final cu aceeași cameră goală și același pat rece.Pentru mine toate aceste experiențe nu m-au putut decât descuraja.Nu aș fi putut nciodată înțelege cum oamenii se plac unii pe alții dar în același timp nu fac nimic pentru a se apropia.

Prea multe seri au fost cele în care am ajuns acasă singur și a trebuit să mă confrunt cu întunericul.Adunate,acele experiențe,m-au adus în acest punct.Unora le-ar fi destul de greu de imaginat însă totul se simte ca o povară pe umerii mei și de aceea mi-aș dori să înțelegeți decizia pe care am luat-o.Am rezistat cât am putut dar acum fiecare minut se simte ca o apăsare pe care nu o pot înlătura din inima mea.

Am ajuns să realizez că în viața mea nimic nu conta de fapt,pur și simplu mă simțeam blestemat.La ce ajută faptul că mi-am dorit mereu să ajung cât mai sus,să-mi depășesc limitele și să devin cea mai bună versiune a mea?Atâtea ore irosite pe antrenamente și nutriție nu m-au ajutat în final cu nimic.La ce folos toate acele priviri întoarse după mine dacă în permanență m-am simțit singuratic?La ce folos toate fetele ce au trecut prin patul meu dacă nu a reușit nici una să mă facă să mă simt iubit cu adevărat.Am ajuns la concluzia că de fapt există o problemă în legătură cu mine așa că nu vedeam altă soluție decât a-mi pune capăt zilelor.

De atâtea ori m-am simțit extraordinar în preajma voastră și doresc să vă mulțumesc din nou pentru ceea ce sunteți voi,niște prieteni adevărați,doar că atunci când nu eram cu voi sentimenele mele reveneau.Imaginați-vă pentru o clipă cum mă simțeam eu de fiecare dată.Voi ați avut încă de la început persoane ce v-au fost alături de-a lungul vieții dar eu în schimb nu v-am avut decât pe voi.Am trăit permanent cu o frică în cazul în care ne-am fi certat și nu am mai fi vorbit.Cu acest sentiment am trăit mereu în ceea ce vă privește atât pe voi cât și pe fetele cu care am mai vorbit de-a lungul timpului.Mereu o frică de a rămâne din nou singur.

Este simplu să privim persoanele din jurul nostru și să ne imaginăm cum sunt ele însă

în realitate nu avem habar ce se ascunde în inima fiecăreia.Știu că am fost privit ca un bărbat puternic,sigur pe sine,care pare că se poate descurca în orice situație dar în privința asta au greșit cu toții.Lumea mea a fost mai întunecată decât cele mai adânci cercuri ale iadului dar până în acest moment am vrut să o fac pe luptătorul,să fiu un model pentru alte persoane care trec prin aceeași situație și să fiu o persoană motivantă dar într-un final am dat greș.Luptătorul din mine a slăbit cu fiecare zi care a trecut iar acum este complet îngenungheat în fața acestei lumi crude și fără de speranță.

Pentru voi nu îmi doresc decât să reușiți să ajungeți acei oameni despre care am tot discutat,să mergeți la sală și să mă purtați în suflet precum o amintire îndepărtată,care s-a stins dar a însemnat mult.

Cele mai sincere aprecieri,

Lucian