Prolog

498 20 4
                                    

Nuuu! Urletul ce îmi părăsește gura ma surprinde pana si pe mine.Încerc sa ma mișc spre corpul prăbușit si insangerat al tatălui meu care zace pe pietrișul rece din fata cofetăriei.Știam ca trebuie sa fac ceva,orice,dar creierul nu.mi mai dădea ascultare.Cu un efort supraomenesc ma dau jos din mașina parcata pe trotuar începând să-mi mișc picioarele,prabusindu-ma într-un final in balta de sânge ce se făcea din ce in ce mai mare.Tatăl meu zacea mort cu un glonț înfipt in inima.Murise instantaneu.Aplecandu-ma deasupra lui am început sa plâng cu suspine,lacrimile facandu-mi tot corpul sa tremure.Imagini fulgeratoare cu întâmplările din ultima ora îmi săgetau prin minte.Parca totul era in ceata dar in același timp atât de clar.Eu si tatăl meu plecând de-acasă ca sa.i cumpăram mamei cadou, oprirea la cafenea pentru o pauza si întâlnirea cu prietenii si apoi rugamintea tatei de a rămâne in mașină cat timp el cumpăra tortul.Dar n.a mai reușit sa ajungă cu el la mașină pentru ca soarta a hotărât altceva.Totul s.a întâmplat atât de repede:eu ascultam muzica când deodata o bubuitură ma face sa trasat.Mi.am întors capul si atunci la.am văzut...tatăl mei se prăbușea la pant cu mama pe locul ranit.Eu am paralizat nestiind ce sa fac.Stateam si priveam la ucigașul ce părea foarte tânăr dar in același timp experimentat care își făcea de lucru cu corpul tatălui meu pe care il punea mai la întuneric pentru a nu fi observat.Pe mine nici nu m.a văzut.S.a urcat in mașină lui si a demarat după loc.De-abea atunci am reacționat si am început sa tip.Dar asta nu ma mai ajuta cu nimic.

În timp ce imaginile mi se derulau in minte mana mea a atins ceva rece si solid.Acest lucru m.a făcut sa revin im prezent.Lângă mine se afla trupul tatălui meu dar nu acesta mi.a atras atenția ci pistolul ce sa odihnea in balta de sânge si pe care eu îmi sprijineam mana.Mi.am retras-o imediat speriindu-ma si gandindu-ma ca probabil ucigasul il scăpase in graba lui,dar privind la cadavrul de langa mine am prins curaj si la ridicat in mana mea mica.Era destul de greu dar îmi placea cum se simte in palma.Parca era o alinare.Din acea clipa am ștuț ca trebuie sa fiu puternica pentru tatăl meu si ca trebuie sa.l răzbun atunci când se va ivii ocazia.Mi.am sters lacrimile cu mânecă bluziței mele albe acum plina de sânge si noroi.Începuse sa ma apuce ftigul desi aerul cald din Florida inca mai persista.Noaptea se lăsase de mult dar eu inca ni ma puteam mișca din cauza socului suferit .Cu mișcări lente am băgat pistolul la betelia pantalonilor planuindu-mi sa învăț sa trag cu el.Sirene de politie se auzeau pe strada îndreptându-se spre noi.Probabil oamenii au văzut ce sa întâmplat si i.au alertat pe polițiști.Am încercat sa ma ridic dar fara reusita.Simțeam telefonul cum îmi vibrează in buzunar,probabil mama,dar nu l.am băgat in seama.Apoi ochii au început sai se închidă ultimul lucru văzut fiind lumina puternica a mașinilor de politie.

Minciuni mascateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum