Minciuni mascate

Capitolul 6

Ochii mei sunt ațintiți în ai băiatului care stă drept in fata mea. Privirea lui e amuzata si nu pare ca ar vrea sa ma ajute sa ma ridic. Genunchii ma dor îngrozitor de la căzătură dar încerc sa ignor acest lucru. Îmi adun lucrurile care au căzut din geanta și le pun la loc apoi ma ridic de una singură. Râsetele încă mai persista prin mulțime dar privirea furioasa pe care le-o arunc îi face sa înceteze imediat. Îmi întorc din nou privirea spre ochii ce ma sfredeleau adineauri si il vad pe cel care a îndrăznit sa ma trântească pe jos. Imediat ce realizează cine sunt izbucnește intr-un hohot de râs
-Ia uite cine e aici! Drăguța domnisoara care știe sa salute cu degetul mijlociu. spune el iar eu deja deveneam jenata de acest moment. Nu pot sa cred ca si el învăța la același liceu. Da...exact! Băiatul care a trecut pe langa mine si Carla cu mașină aceea care mai ca făceau sa se cutremure șoseaua se afla acum in fata mea. Si nu stiu cum se abținea sa nu ma ia la pumni pentru gestul făcut. Poate faptul ca sunt fata si,oricum nici el nu pare furios pe chestia asta. Realizând ca băiatul aștepta un răspuns mi-am șters fața speriata si am înlocuito cu cea aroganta pe care o am de obicei.
-Chiar eu in carne si oase! Se pare ca ți-a fost dor de salutul meu si ai mai venit sa ceri unul. Scuze dragă, dar nu sunt dispusă sa îl dau mereu.
Replică mea stârnește râsete prin tot holul scolii. Spectatorii noștri par încântați de spectacolul care li se oferă. Vad cum fata celui din fata mea se înnegrește de furie iar ochii de un verde pal ma privesc ca si cum ar vrea sa ma taie in doua. Îmi apuca mâinile si ma împinge in dulapul din spatele meu, maraindu-mi apoi in față.
-Daca crezi ca poți sa te iei de mine clar nu ți-ai ales persoana potrivita! Ți-am iertat micuțul tau gest doar pentru ca mi s-a părut amuzant cum o fata așa frumoasa si firava ca tine poate face un lucru atât de obscen. Dar se pare ca mai trebuie sa învăț sa citesc oamenii desi la viață mea am facut-o de multe ori si inca o mai fac. Tu ești un mic drăcușor care trebuie educat.
In timp ce el vorbește eu ma zbat in strânsoarea lui dar e puternic. Si trebuia să-mi sau seama de asta mai devreme. Mușchii lui se vad de la o poștă prin maieul alb ce îl poarta dar nu ma las intimidata si continui cearta.
-Si ai vrea sa ma educi tu? Pentru ca sigur nu aș primii o educație prea buna!
El rade dar apoi devine imediat serios.
-O educație prea buna sigur nu ai primii dar respectul fata de persoanele de care ar trebui să-ți fie frica l-ai avea.
-Frica? De tine? N-am să-ți dau aceasta satisfacție chiar și daca aș simți-o cu adevărat.
Nu mai apuca sa zică ceva pentru ca îi dau o lovitura intre picioare care il face sa se chircească de durere. Ma îndepărtez puțin de el apoi ma alătur mulțimii de elevi care se distrau pe seama noastră. Orele începuseră de mult dar cui îi pasă de ele daca în hol se da o așa zisa bătălie. Nu mai îmi pasa daca întârzi,oricum le făcusem deja o impresie de bătăușa elevilor ce ma priveau.
-Jack!
Vocea puternica si groasa ce răsuna pe coridor ma face sa ma cutremur. Șatenul ce cu câteva clipe in urma ma îngrămădea in dulap, acum pare speriat de persoana ce se pare ca l-a strigat.
-Ți-am spus ca, imediat ce se suna sa vi in parcare. Avem treaba idiotule, iar tu stai aici si te joci!
Asa zisul Jack pare îngrozit. Pe fata i se citește frica si părerea de rău. As fi ras de el daca nu eram ocupata să-l analizez pe ce care își făcuse apariția înrt-un mod atât de "răsunător".
Era foarte înalt si foarte bine făcut iar tricoul negru si geaca de piele îl făceau sa arate de nedescris. De ce toți băieții din scoala asta arata așa bine?
-Nu e vina mea Alex. spune Jack
Se pare ca tocmai am aflat numele băiatului care arata așa bine
-Ea e de vina. Mi-ai iasit in cale si s-a gândit ca ar fi frumos sa se ia in gura cu mine.
Observ ca degetul lui e îndreptat spre mine. Alez îmi arunca o privire ce parca îmi arde hainele de pe mine. Acei ochi negrii asemanatori cu culoarea parului parca ma citeau in adâncul sufletului si citeau toate gândurile mele. Sper sa nu le citească si pe cele in care il consider atrăgător. Reușesc sa susțin contactul vizual iar acest lucru il face sa surâdă. Toată aceasta tensiune se întrerupe când o profesoara începe sa tipe la noi. Ne îndrept fiecare spre clasa lui dar eu nici nu știam ce ora am. Observ ca am orarul inca in mana si îi arunc o privire. Ah...grozav! Istorie! O alta materie care nu îmi prea place.
-Buna,eu sunt Darla! Am văzut ce s-a întâmplat acolo cu Jack si Alex si m-am gândit sa vorbesc cu tine. Pari o persoana interesanta.
-Da...eu sunt Victoria dar poți să-mi zici Vicky. Acum daca nu te superi, as vrea sa merg la ora mea de istorie.
-Si eu am istorie! chițăie ea iar eu deja ma enervam.
Urasc persoanele băgăcioase dar sa speram ca ea nu va fi chiar așa de băgăcioasa ca altele. Îi arunc o privire Darlei si vad ca este îmbrăcată din cap pana in picioare in negru. Parul ei dat cu placa are o culoare de un maron foarte închis iar ochii sunt de un albastru superb. Este chiar frumoasa.
-Deci...Darla,cine sunt Jack si Alex? Adica, sunt foarte diferiți de restul persoanelor de aici si am observat asta datorita faptului ca au tăcut toți atunci când Alex și-a făcut prezenta.
-Pai ei sunt mai speciali,înrt-un fel. Au o gașcă foarte numeroasa si toți arata foarte bine,după cum ai observat. Sunt puternici, au bani si nu prea dau pe la școală prea des.
-Au cumva afaceri cu droguri sau alte chesti ilegale? întreb eu deja placandu-mi de acea gașcă de rebeli
-Nu..nu umbla cu așa ceva! Nimeni nu știe ce fac in timpul liber dar cu siguranță nu vând droguri sau alte chestii.
Nu mai apuca sa zică altceva ca intram in clasa iar profesoară ne privește urat
-La ora asta se vine,domnișoarelor?
Darla nu știe ce sa zică așa ca o salvez eu.
-I-a fost rău iar eu am dus-o la cabinet. Știți cum e când fetele sun in acea perioada a lunii. Le mai vine rău. spun iar profă pare stânjenita
-Bine, trece-ti la locul vostru
Darla se aseaza inre-o banca iar eu ma așez in spatele ei.
-Ce dracu a fost asta? ma întreabă ea si parca se abține sa nu rada
-Doar ne-am salvat pielea. Numai un subiect stanjenitor ar face pe cineva sa te lase in pace.
-Sa ști că-mi placi. Ești tare fato!
Afirmația ei ma face sa rad,puțin prea tare si profă îmi arunca priviri tăioase. Da...si mie îmi placea de Darla.
Ora trece prea repede iar eu uit ca aveam ceva de făcut. In pauza ma întâlnesc cu Carla si roșcata pe care o chema Holly. Le fac cunoștință cu Darla iar ea le îndrăgește pe loc pe amândouă. E foarte prietenoasa fata asta.
-Auziți, fetelor. Vroiam sa va întreb ceva. zic eu
-Spune! ma îndeamnă Holly
-Pai...atunci când eram in Florida am auzit ca a avut loc o crima aici in N.Y. Ma gândeam ca poate voi știți mai multe amănunte. Am nevoie de informații.
Vad cum fata Darlei se face alba apoi mâinile încep să-i tremure de parca ar fi fost piftie.
-Ești bine? o întreb
-Da,sunt ok. Nu nimic.
Începe sa alerge spre baie si observ câteva lacrimi in ochii ei.
-Am spus ceva greșit?
-Nu stiu. raspunde Holly
-Tu înveți in școala asta de mai mult timp,ar trebui sa o cunoști mai bine. îi reproșează Carla
-A venit la noi in liceu de anul trecut dar nu prea ma vorbit cu ea. Era mai retrasa,asta pana sa vi tu si sa o scoți din carapacea ei. Vad ca acum e mult mai comunicativa. Nu contează...ziceai ca vrei sa aflii ceva despre o crima.
-Da. Poti să-mi spui ceva?
-Mare lucru nu,dar tot ce stiu e ca polițiști carea murit era de la criminalistica și a fost omorat chiar in acest oraș.
-Am auzit ceva si de un pistol care a rămas in urma lui...
-Da, a rămas arma dar nu avea amprente pe ea deci nu le-a folosit la nimic.
Informațiile lui Holly nu erau prea multe dar era bine de stiu ca prin părțile astea umbla un criminal foarte bine antrenat.
-De ce ești interesata? ma întreabă Holly
-A..doar am auzit si eram curioasa sa vad daca mai pot afla si altceva.
Soneria anunța sfârșitul pauzei si ma trezesc la ora de engleza fara vreuna din prietenele mele in clasa. Niciuna din ele nu aveau aceasta ora.
Un ciocănit se aude in ușă clasei iar pe ea își face intrarea Alex urmat de un alt baiat pe care nu il cunoșteam. Așa cum me așteptam si acesta arata bine. Deja începeam să-i urăsc pe băieții ăștia doar datorita faptului ca arătau bine.
-A-ti reușit sa mai ajungeți si voi pe la ore? îi întreabă doamna Peterson
-Cum sa nu...mereu de facem timp pentru ora de engleza. raspunde Alex obraznic.
Profa se uita la ei enervata si îi poftește sa ia loc.
Alex scanează clasa cu privirea si când ma vede strâmba din nas si se încrunta. Vine si se aseaza in banca din fata mea apoi cu o rotire este cu fata la mine. Se strâmba din nou apoi se întoarce la banca lui. Ce naiba a fost asta? Enervata si in același timp furioasa rup o foaie din caiet, o fac ghemotoc si io arunc in cap. Nimeni nu se strâmba la mine. Chiar daca stiu ca gestul meu a fost prostesc tot mă simt mult mai bine. Prietenul lui a surprins mișcarea mea si acum se prăpădește de ras. Un mârâit înfundat vine de la băiatul furios din fata mea. Cu mișcări lente se întoarce spre mine si ma străpunge cu privirea lui de zmoala.
-Nu ai făcut asta! mârâie el iar eu rămân uimita la cat de sexi e vocea lui. Vicky, concentreaza-te! Cu un zâmbet arogant pe buze încep sa ma holbez la el ca si cum răspunsul la replica lui ar fi evident.
-Ce,e doar o hârtie. Nu doare chiar așa rău.
Cu o rapiditate nemaiîntâlnita ma apuca de mana si ma trântește cu fundul pe podea. Nici nu stiu cum a făcut asta dar tot ce stiu e ca a durut. Aud cum toată clasa izbucnește in ras dar eu deja fierb de furie. Ma uit la Alex care nu a schițat nicio emoție, nici macar nu a ras puțin. A rămas la fel de rece in timp ce ma privea.
-Domnișoară, ce faci pe jos?
-Colegului din fata mea i-au căzut prezervativele pe jos si ma gândeam sa i le adun.
Ochii lui Alex se ingusteaza si ma pricește cu ura in timp ce clasa râdea si mai tare de cat pana acum. Profă încearcă să-i liniștească dar fara succes. E a doua oara pe ziua de azi când pic. Un băiat ma ajuta să ma ridic iar eu îi mulțumesc frumos.
-Domnișoară,ce-ar fi sa vi aici in fata si sa ne spui ceva despre tine si sa lași strălucitele tale replici pentru mai încolo.
Profesoara asta ma calca pe nervi. Foarte încet ma duc in fata clasei si arunc o privire spre toți colegii. Cu toții au făcut liniște,deci se pare ca sunt interesați să-mi asculte povestea.
-Anul asta,te rog! striga doamnă Peterson
-Ma numesc Victoria Crowell si am 18 ani.
Pentru prima data vad cum Alex își mărește ochii de uimire. Ce am mai spus de data asta? Încerc sa nu-l mai bag in seama si continui.
-Am venit aici din Florida si mai am o verișoara de aceeași vârstă. In rest nu mai e nimic de spus.
-Dar despre părinții tai ce poți sa ne spui?
Profa asta vrea sa rămână fara dinți.
-Nimic! spun răstit
-Chiar nu poți sa ni descrii puțin?
-Nu ca nu pot,nu vreau! tip si ma îndrept spre banca mea.
Imi iau cartea si caietul vrând sa plec de la ora asta tâmpita desi nu se sunase. Cineva ma înșfăca de braț iar eu sunt gata sa îi dau co o către in fata dar vad ca e Alex așa ca ma opresc la timp.
-Ce vrei si tu? il întreb cu furie
-Chiar te cheamă Crowell?
-Da,așa ma cheamă! Acum dă-mi drumul pana nu î-ti trag una in meclă.
El ignora ce iam zis si continua.
-Daca intradevar te cheamă așa arunci sa ști ca viața ta o sa fie ceva ce nu te-ai așteptat sa fie niciodata. Vocea lui serioasa îmi îngheață sângele in vene dar nu îl las să vadă asta. Ma smucesc din mana lui si reușesc sa scap apoi încep sa alerg spre ieșirea din clasa. Privesc înapoi iar el e tot acolo si ma privește cu aceeași expresie neutra si înfricoșătoare.

Capitol nou!!! In sfârșit am reușit sa il termin.
P.S. In imaginea de la început e Alex