Dragoste // Dramă // Mister
Unii oameni cred că valoarea ta este dată de statutul social. Că dacă te naști în familia regală sau în orice altâ familie nobilă, toți trebuie să se comporte de parcă ai fi măcar un semi-zeu.
În urma trădării...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În vecii vecilor nu mai vin în pădure, mai ales, nu mai vin în pădure îmbrăcată într-o rochie cu crinolină. Și nu, nu spun asta pentru că m-am agățat de aproape fiecare creangă, ramură sau surcea care mi-a ieșit în cale, făcându-mă să merit orice blestem i-ar țrece prin minte croitoresei în momentul în care rochia-i va fi trimisă la reparat, ci pentru că dacă de meres am reușit cumva să o fac, de fugit e aproape imposibil.
După ce am terminat de povestit despre întâmplarea care l-a determinat pe tata să nu-mi mai permită să urc în șa, Vladimir a început să-mi pună întrebări despre acea zi. Am început să detaliez lucruri pe care nu le-am explicat suficient de clar sau pe care le-am omis din greșeală. Ascultam susurul unei cascade zgomotoase - aflate nu foarte departe de noi - când am auzit foșnete dintr-un tufiș aflat la câțiva metri distanță. Bănuiam că ar putea fi un iepure sau un alt animal sălbatic de dimensiuni mici. Cert e că speram să fie ceva inofensiv și, poate, adorabil.
Fără să i se spună, dar pentru a se asigura că atât eu, cât și prințul Vladimir eram în siguranță, William se îndreaptă spre tufiș, având grijă să nu scoată vreun zgomot. Se aplecă, cu mare atenție, și căută animăluțul care se foia printre frunze.
- Altețele Voastre, ar fi indicat să plecăm! William își întoarse privirea spre noi speriat de ceea ce văzuse. În tufiș se află un pui de urs, iar...
- Ce fel de gardă regală ești tu dacă te temi de un pui de urs? Dacă ar fi fost un urs adult, care nu ar fi început în tufa aia amărâtă, am fi avut de ce să ne temem. Însă acela este un simplu pui. Ce ți-ar putea face? Vladimir îl lua peste picior folosind un ton zeflemitor, plin de răutate.
Însă eu una știu la ce se referă bărbatul care-mi e drag: unde există un pui de urs, nici mama lui nu are cum să fie departe. El ori nu știe ori vrea să-l facă de râs în fața mea. Mai vedem noi ce se va întâmpla când va veni ursoaica. Eu una nu am de gând să stau să fiu ucisă de o mamă-urs furioasă pe faptul câ ne-am apropiat prea mult de puiul ei. Deși acest animal sălbatic mă va omorî în câteva secunde, în timp ce căsătoria cu Vladimir va dura pentru tot restul vieții.
Șirul gândurilor îmi este întrerupt de un mormăit asurzitor care parcă seamănă cu un răget. Seamănă oarecum cu sunetele pe care mi le-a descris tata atunci când îmi spunea povești din timpul partidelor de vânătoare. Însă nu poveștile vânătorești contează acum, ci faptul că acea ursoaică e mult prea aproape și, mai mult ca sigur, crede câ i-am făcut ceva puiului ei pentru că o vâd cum se apropie amenințător de locul în care ne aflăm.
Mă uit în jur ca să vâd pe unde am venit, să mă asigur că putem fugi pe acolo fără să dăm de alt urs, dar observ că Vladimir deja a luat-o la fugă și, dacă nu s-ar vedea frunze uscate deranjate de pașii cuiva grăbit, nici că aș ști pe unde a luat-o. Cu ce laș urmează să mă căsătoresc! În același timp, William își scoate sabia din teacă cu scopul de a mă apăra de ursoaica furioasă care tocmai și-a făcut apariția din spatele unor tufișuri de mure.
