Dragoste // Dramă // Mister
Unii oameni cred că valoarea ta este dată de statutul social. Că dacă te naști în familia regală sau în orice altâ familie nobilă, toți trebuie să se comporte de parcă ai fi măcar un semi-zeu.
În urma trădării...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Te rog să arzi și rochia pe care am purtat-o mai devreme, în temniță, îi spun Lyriei în timp ce încerc să-mi revin după coșmarul pe care l-am avut după ce am ieșit din temnița castelului.
De fiecare dată când intru în acel loc, visez același lucru: că nu sunt potrivită să conduc acest regat. Colac peste pupăză, de această dată realitatea de zi cu zi a devenit mult mai de speriat decât întâmplările ce mă tot bântuie de patru ani încoace.
— Cred că poate fi curățată, în plus era una din preferatele tale, Lyria îmi indică rochia murdară și urât mirositoare, ce zace pe canapea, așteptând liniștită să i se decidă soarta.
Mă întreb de ce nu a scos-o de aici?
— Nu mai e încă din momentul în care Vladimir și-a vărsat stomacul pe ea.
Înțelege perfect ceea ce spun câci imediat rupe în bucăți toate părțile componente ale rochiei pentru ca acestea să ardă mai repede.
Chiar dacă Lyria are dreptate și această rochie a fost una dintre preferatele mele, acum nu o mai pot privi cu aceiași ochi fărâ să-mi aducă aminte de ceea ce am trăit în temniță. Regret că am ales să o port tocmai azi, dar așa a fost să fie.
— Cheamă-l pe William. Trebuie să discut neapărat cu el.
— La fel a considerat și regele căci l-a chemat în biroul său.
Răspunsul ei a venit ca un pumnal infipt in inima mea – similar cu cel primit de asasin – și am ajuns să-mi pierd echilibrul. Diferența e că el și-a pus capăt zilelor pentru a nu ne oferi răspunsurile de care aveam nevoie, iar eu am ajuns să am mai multe demne de întrebare. Cea mai importantă dintre toate fiind: cum a ajuns pumnalul lui William în mâinile prizonierului?
— Ești bine? mâinile îndemânatice ale Lyriei mă prind înainte să cad pe podeaua rece din marmură. Să chem medicul regal? spune șatena, în glas citindu-i-ae îngrijorarea.
Nu pot să-mi explic în ce fel pumnalul lui William a ajuns să fie folosit de asasin pentru a se sinucide. Orice s-ar vorbi în jur, nu pot crede că el, bărbatul brunet pe care l-am ales să mâ apere, ar putea fi un trădător. Intuiția nu m-a înșelat vreodată și sunt convinsâ că nici în privința lui nu am greșit.
Refuz să cred că toată încrederea pe care i-am acordat-o până în acest moment se datorează doar unor sentimente ce acum par oarbe.
Refuz să cred că am ajuns una din așa-zisele eroine – ce se ìndrăgostesc fie de eroul arătos menit să le salveze de la o soartă nemiloasă, fie de bărbatul nepotrivit, chiar tiranul ce le condamnă la un destin tragic – din cărțile de dragoste pe care refuz să le citesc.
