Dragoste // Dramă // Mister
Unii oameni cred că valoarea ta este dată de statutul social. Că dacă te naști în familia regală sau în orice altâ familie nobilă, toți trebuie să se comporte de parcă ai fi măcar un semi-zeu.
În urma trădării...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Azi e ziua în care am s-o pierd în favoarea lui. Dar de ce gândurile mele sunt rostite de parcă ar fi fost vreodată a mea când eu un am vreo șansă să mă ridic la înălțimea ei? E moștenitoarea regatului Kataras, în mod sigur va ajunge regină după moartea tatălui ei sau după ce acesta va abdica. Mai sigură mi se pare cea de-a doua variantă, căci regele este complet sănătos, iar vremurile în care trăim sunt pașnice.
Prințesa Vanessa merită să se căsătorească cu un rege tânăr sau chiar cu un împărat. Cum s-ar putea uita la mine, un țăran orfan ce a reușit să ajungă gardian? Mă mulțumesc cu gândul că mă consideră prieten. Și știu că nici acel prinț îngâmfat nu este de nasul ei. Dar tot e mult mai aproape decât voi putea fi eu vreodată.
Știu că nu este pe placul ei. Nu e doar o presupunere care să-mi mai aline inima zdrobită de societatea asta haină și de regulile ei fără sens. Mi-a spus-o chiar ea că nu-l poate suporta, mai ales după ce a fugit ca un laș din pădure, în urmă cu două zile, dar și după ce ieri a căzut în noroi mai mult din cauza lui. Nici el nu o merită, dar e mai aproape de rangul ei decât voi putea fi eu vreodată.
Dar gata cu frustrările mele deșarte. Trebuie să mă pregătesc pentru astăzi. Nu o voi putea însoți decât până la parterul castelului unde va fi preluată de rege și, mai apoi, de viitorul logodnic. Astăzi va trebui să stau cu restul gărzilor care asigură paza invitaților. Așa că va trebui să port aceiași uniformă ca și ei. Până acum nuanță decorațiile de pe uniformă demonstra că eu nu trebuie să păzesc ușa vreunei săli sau întrarea în curtea castelului, ci pe însăși prințesa moștenitoare.
Nici bine nu am apucat să-mi închid ultimul nasture că am auzit un țipăt venind din camera alăturată, cea a Vanessei. Ce s-o fi întâmplat?
Nu stau deloc pe gânduri și mă îndrept spre tapiseria în spatele căreia se ascunde o ușă secretă. Intru în spatele carpetei ce înfățișează castelul cocoțat pe Dealul Coroanei – așa cum și-a primit numele încă de când a fost construit castelul, în urmă cu câteva secole – în jurul căruia se află capitala regatului Kataras. Tapiseria este una groasă, iar în spatele ei nu intră nici cea mai mică rază de lumină, așa că sunt nevoit să pipăi peretele cu mâinile în căutarea ușii și implicit a clanțe acesteia. O găsesc în numai câteva clipe așa că mă grăbesc să intru și să aflu cine și de ce a speriat-o.
Dar imediat cum pășesc în camera Vanessei aud țipătul Lyriei și sunt lovit în față cu o pernă mult prea pufoasă pentru gustul meu, iar când o îndepărtez din fața ochilor, nu observ nimic în neregulă.
— Ce cauți aici, acum? mă ia Lyria la rost. De ce intri pe ușa pentru urgente? Dacă Vanessa ar fi fost dezbrăcată?
Sincer prefer să nu mă gândesc la un astfel de scenariu ca să nu-mi fac rău singur. Scutur ușor din cap pentru a-mi alunga aceste gânduri. Nu vreau fantezii. Nu vreau fantezii.
