Dragoste // Dramă // Mister
Unii oameni cred că valoarea ta este dată de statutul social. Că dacă te naști în familia regală sau în orice altâ familie nobilă, toți trebuie să se comporte de parcă ai fi măcar un semi-zeu.
În urma trădării...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Pășesc încrezătoare – cel puțin în aparență – pe holul ce străbate temniță. Pe ambele părți ale coridorului se află celule. Unele dintre ele încă sunt goale, însă de două ori mai multe găzduiesc tot felul de criminali, de la ucigași la violatori la jefuitori de case, trăsuri și morminte sau chiar la traficanți de sclavi.
Gândul că oameni capabili de asemenea fapte odioase sunt închiși sub castel – la câteva etaje mai jos de camera mea – mă înfioară de fiecare dată când îmi revine în minte. Însă știu prea bine că toate închisorile din regat sunt deja pline sau au deja mai mulți deținuți decât se voia inițial. Numărul lot a crescut considerabil de când o parte din familia regală a decis să trădeze.
Îmi amintesc cum în acea vreme, în timp ce eram la târg împreună cu Hope, amândouă am auzit clar vocea unui bărbat ce instiga poporul la trădare. Îmi amintesc perfect cuvintele lui: "Dacă nici măcar regina și prințul moștenitor nu-si doresc să mai respecte legile din Kataras, înseamnă că acestea nu sunt juste. Dacă și sora mai mică a regelui a ales să nu-l mai urmeze, noi de ce am face-o? Viitorul cârmuitor al regatului va fi un prinț străin sau mai rău, o femeie. Dar nu orice femiușcă, ci o prințesă crescută în puf care va goli vistieria regatului pe rochii, bijuterii, pantofi și orice i-o mai trece prin căpșorul ăla drăguți și fragil al ei..." Nu l-am putut lăsa să termine. Am plecat de lângă sora mea și am ieșit în fața bărbatului.
— Dar puține cunoașteți despre familia regală și ceea ce se întâmplă cu adevărat în spatele zidurilor castelului, am spus în timp ce mă apropiam tot mai mult de locul în care instigatorul încerca să ațâțe mulțimea ce s-a strâns să-l asculte.
Privirile tuturor celor prezenți s-au îndreptat spre mine. Recunosc că teama s-a steecurat în sufletul meu încă de când l-am auzit grăind împotriva tatălui meu, însă nu am putut rămâne tăcută. Un lider adevărat câștigă respectul poporului său prin fapte demne de amintit, nicidecum prin frică și cruzime.
— Dar cine te crezi, domnită? mi-a vorbit de sus bărbatul despre care puteam ghici doar că se afla la vârsta a doua.
Părea numai cu câteva primâveri mai vârstnic decât tatăl meu. Creștetul îi era lipsit de vreun fir de păr, însă barba-i scurtă și mustața rară, ambele de culoarea castanelor proaspăt coapte, îi erau brăzdate pe alocuri de fiere albe. Ridurile încă nu ii luaseră în primire chipul, decât în colțurile sprâncenelor și ale buzelor. Ochii săi negri ca tăciunii s-au îndreptat spre mine – la fel de repede ca ai tuturor celor prezenți – lăsându-mă cu un gust amar în gură.
— Ți-a mâncat pisica limba, fetițo? se răsti la mine în timp ce m-a forțat să mă apropii tot mai mult de el. Am lucrat la castel, deci cunosc ceea ce se petrece între acele ziduri groase mai bine decât o biată țărăncuță, făcu referire la ținuta mea.
