2

882 121 2
                                    

Capitolul2  

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Capitolul2
  

     Vreau să  pot crede că  lumea este  înțeleasă dacă  eşti atent şi îi  permiți să îți vorbească, trebuie să ai urechi pentru a o auzi  şi răbdare să o ascuți.

  Prin fiecare fotografie pe care o fac vreau să  surprind oamenii în  diferite ipostaze ca mai apoi să construiesc un album ce va deveni oglindă a societatii în care trăim.

  Peste ani şi ani cineva va descoperi albunul ale căror chipuri vor studia şi îi  vor admira, vor şti de ce au fost preocupați cei care au trăit înaintea lor, vor avea privilegiul de a călători între două  lumi schimbate. 

  Când  mergeam la bunica ea îmi   arăta scrisori şi fotografii vechi alb-negru. Îi  placea să  recitească  ceea ce constituie o mica părticică a trecutului său.

  Din poze nu distingeam multe chipuri însă  pe al mamei este imposibil să nu îl  recunosc.
  Ochi mici şi chipul îngust, bucle lejere şi parul ce se pare că  pe atunci avea o nuanță  mai deschisă decat cea pe care o are acum, un zâmbet pe care îl  vad si eu de fiecare dată  când mă  uit în  oglindă şi  o înălțime medie pentru un copil de cativa anișori.

   Sunt fericiți, ea, bunica şi bunicul  zâmbesc la camera, iar pe fundal se pot observa cu ușurință  plante  şi copaci înmuguriți.

Visând în întunericUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum