Prolog
Îți mai amintesti zilele în care, pur şi simplu, te rugai de proprii tăi părinți sa te ducă la bunici, iar când îți spuneau ,,mergem la bunica" expresia ți se schimba radical.
Din copilul posomorât, uneori adormit, deveneai cel mai energic şi sperai ca printr-un miracol, să rămâi peste noapte la ei, doar pentru a putea vorbii şi pentru a asculta poveștile de care nu te puteai plictisi.Eu una am fost o norocoasă pentru că bunicii mei locuiau la curte, iar vara, atunci când stelele luminau cerul şi adierile încete ale vântului erau domoale, noi stăteam şi priveam constelațiile, gustând plăcintele bunicii.
—Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre?—Micuță mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o încăpere întunecată, cel ce îndruma și încălzește sufletul unui trup înghețat.
—Bunico, dacă eu sunt soarele atunci cine este luna?
—Nu îți pot spune draga mea. La momentul potrivit vei descoperi secretele vieții și vei înțelege discuția noastră.
CITEȘTI
Visând în întuneric
Cerita PendekFINALIZATĂ -Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre? -Micuța mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o...