FINALIZATĂ
-Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre?
-Micuța mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul5
Vreau să cred că sunt stăpână pe propira-mi viață și că nu sunt doar o marionetă în mâinile unui păpușar experimentat, să fiu independentă şi să mă întrețin din ceea ce îmi place să fac.
Sunt fericită, au trecut câteva luni de când inima mea bate în același ritm nebun cu al lui Gabriel. Serile liniștite pe care le petrecem pe balconul casei lui sunt cele mai frumoase momente ale nopţii. Când luna este plină, stelele sunt mai strălucitoare. Noi ne pierdem în frenezia momentelor frumoase, atunci când ne privim în ochi simt că timpul se oprește și luna devine purtătoare a secretelor noastre.
Este ciudat ceea ce simt. Este nou. Este diferit. Îmi place deși nu sunt fana romantismului.
Am fost singură, iar el, el este cel căruia mi-aș dori să îi pot dărui întreg universul. Singurul care i-aș putea jura iubire veșnică, dar desigur este prostesc. Pe cât de feticită mă simt, pe atat de îngrozitor este sentimentul care mă urmărește. Nu vreau să îmi spune că mă iubește pentru că m-ar răni, cuvintele sunt armele omului inteligent. Mi-e teamă că tot ceea ce mi se întâmplă să nu fie un vis din care m-aș trezi următoarea dimineaţă cu lacrimi curgându-mi în colţul ochilor.
De mică buni îmi spunea că oamenii nu plâng pentru că sunt slabi, ci pentru că au fost puternici pentru prea mult timp. Acum o înţeleg. Plansul este rabufnirea inimii însângerate, eu am plans suficient.
