Capitalul3
Este atât de uşor să pătrunzi în mintea şi sufletul unui om rătăcit, dar ce te faci atunci când acea persoană se atașează de tine şi încet, foarte încet începi să faci parte din el. Ai vrea să îl poți scoate însă fără succes.
Îmi doresc să pot spune că eu nu am trăit o astfel de experiență însă aş minții. Chiar în acest moment mă gândesc la ce ar trebui să fac cu sentimentele mele şi la naiba dacă ştiu.Iau aparatul de fotografiat în mână şi încep să deruleze galeria aparatului. Poze cu oameni trişti, fericiți, grăbiți dar nu visători, sunt serioși, iar asta mă intrigă.
Am descoperit că sunt pasionată de fotografie atunci când în liceu trebuita să îmi aleg o activitate extrașcolară şi instinctiv am fugit de tot ceea ce înseamnă sport. Echipele de volei, baschet şi majoret au fost cautare în acea perioada însă nu şi de mine.
După ce am vorbit cu consilierul liceului am stabilit de comun acord că mi se potrivește de minune o activitate creativă dat fiind faptul că pe atunci îmi plăcea să desenez în creion şi aveam o grămadă de schițe realizate în timpul orelor.
Am vrut să mă înscriu la cursurile de desen sau sculptură însă locurile erau epuizate încă din prima luna de liceu. Singurele opțiuni au fost clubul de fotografie și corul liceului.Fiecare persoană pe care am fotografiat-o se grăbea să ajungă într-un loc, dar cu ce scop?
Adică banii nu sunt totul. Poți trăi fericit şi cu strictul necesar dacă persoana iubită îți este alături şi faci ceea ce îți place.
CITEȘTI
Visând în întuneric
Cerita PendekFINALIZATĂ -Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre? -Micuța mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o...