Capitolul8
Ador să îl privesc, cred că o să devină încet încet o mică obsesie.
Ne plimbăm prin parcul central, îmi place aici. Defapt îmi place orice loc în care de află el.-Ce ai zice să plecăm departe?
Întrebările lui sunt de fiecare dată ceea ce așteptam să aud însă nu si acum. Dacă plecam departe cum ne vom mai uita la toate serialele la care am început să ne uităm seara?-Și cum rămâne cu serialele?
-Nu plecam la capatul lumii, sigur vom avea unde sa ne uitam la seriale.
-Hmm, esti sigur că nu mă vei duce la capătul lumii?
Ne asezăm pe o bancă unde razele soarelui nu ajung, peste tot văd o singură culoare, verdele intens al primăverii.-Sunt sigur de asta!
-Bine, dar doar ca să mă asigur acolo unde vrei să mergem sunt extraterestrii?
A zâmbit, este frumos când o face.
-Promit că dacă vom ateriza pe o navă extraterestră să te apăr de orice pericol. Își termină de rostit afirmaţia pe care sunt sigură că trebuia să o înregistrez ca dovadă a unei eventuale răpiri, apoi termina prin a-și așeza strategic mâna în dreptul inimii.Este semnul nostru. ,,Un gest valorează cât milioane de cuvinte. Ce ai spune să avem un limbaj secret pentru a nu înţelege nimeni ce vem să spunem?" Mi-a placut ideea și de atunci singura declarație pe care ne-o rostim este ,,te simt'' urmată apoi de atingeri calde și priviri cu scântei.
CITEȘTI
Visând în întuneric
Cerita PendekFINALIZATĂ -Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre? -Micuța mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o...