Capitolul6
Visez cu ochii deschiși, prinţul meu, cel cu cal alb și pletele lungi, dezordonate, chipul sculptat de un maestru, totul este o poveste, un basn în care lacrimile și suspinele vieţii reale sunt înlocuite de râsete și mese întinse unde muzica răsună din departare.
-Mă vei parăsi vreodată? Vocea tremurândă, conformația și chipul palid ferit parcă de razele soarelui mă fac să par un copil mic care se teme să nu își piardă partenerul de joacă.
-Te vor părăsi numai dacă îți voi face rău, și te asigur că nu îmi doresc asta.
- Primiți?
-Îți jur! În fond, noi nu putem sta despărțiți, cine o să îmi mai facă mie omletă cu ciuperci și ție cafea cu model?
Are dreptate, întotdeauna are cuvintele cu el. Oare este un atuu sau un dezavantaj?
CITEȘTI
Visând în întuneric
Cerita PendekFINALIZATĂ -Bunico, crezi că luna și soarele se pot întâlni doar pe cer? Crezi că ele sunt doar două astre? -Micuța mea rază de soare, tu ești dovadă vie că soarele nu este doar un corp ceresc. Trebuie să ști că soarele este cel ce luminează o...