Îmi suflu în mâini din mers, încercând să-mi încălzesc palmele înghețate.
Cu cât mă apropii mai tare de Alvotor, cu atât teama și nesiguranța mi se accentuează. De ce m-ar minți tata atât de grosolan? De ce mi-ar fi ascuns cauza adevărată a accidentului? Și de ce, pentru Dumnezeu, de ce aș fi vrut să mă sinucid???
Mă răsucesc în șa, frământată de o nouă idee. Escorta mea tace de ore bune, cu privirea goală ațintită în vârful dealurilor care înconjoară satele, de parcă ar avea o revelație.
I-am interzis să se apropie de mine mai mult de zece pași, așa că trebuie să mă întorc în șa ca să-l văd.
- Richard! Mai am o singură întrebare.
Ochii lui negri se întorc spre mine cu o scânteie sarcastică.
- O, numai una? Ce păcat! Eram atât de nerăbdător să ajung în interogatoriu!
Strâng din dinți, hotărâtă să nu mă enervez.
- Ai spus că am avut o ceartă urâtă înainte de accidentul meu.
- Întocmai.
- De ce? De ce ne-am certat atât de urât?
El mă privește prudent, și parcă îi văd mintea lucrând cu repeziciune la un răspuns ocolitor.
- De ce ne-am... păi... sincer, Eliza, n-a fost niciodată greu să ne certăm. Într-un moment ne iubeam la nebunie, și imediat după puteai să țipi la mine două ore în șir pentru că am uitat să-ți răspund la vreun bilet.
Își întoarce privirea preocupat în direcția cealaltă.
- Nu mă minți, Richard! Încă îmi amintesc anumite lucruri, și știu cum arată fața ta când ocolești un răspuns.
- Fața mea arată perfect, ca întotdeauna.
- Richard! Ai de gând să-mi răspunzi?
- Are vreo importanță? Mai contează de ce ne-am certat? Au fost zeci de certuri în relația noastră.
- N-aș spune că am avut chiar o relație.
- Lady Eileen, erai înnebunită după mine.
- Mi-e greu să cred că am fost cândva atât de proastă, domnule Prince.
El râde în aerul înghețat, și respirația i se ridică aburită.
- Permite- mi să-ți amintesc că e abia vreo lună de când m-ai sărutat în Ataby și ai vrut să rămâi agățată de mine pentru totdeauna.
- Tu m-ai sărutat!! îi răspund scandalizată. Și oricum, n-aș fi rămas cu tine, Dumnezeule! Farmecul tău mi-a întunecat pe moment rațiunea, și am spus ceva complet lipsit de sens.
- Așadar, mă găsești fermecător.
- Asta e tot ce ai auzit?
- Da.
Îmi înăbuș un geamăt de frustrare.
- Richard, te rog! Cred că am dreptul să știu de ce ne-am certat, după toate lucrurile pe care mi le-ai ascuns!
El își țuguiază involuntar buzele, mijind ochii. Îl știu: e gestul care trădează faptul că o să-mi spună doar jumătate de adevăr. E incredibil cât de bine îmi amintesc expresiile dubioase de pe fața lui.
- Să zicem doar că m-ai supărat foarte tare. Era o parte ascunsă a trecutului meu, pe care ai încercat să o descoperi... și nu mi-a plăcut. Mi-ai încălcat dreptul la intimitate.
CITEȘTI
Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"
Romance- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând...