Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"

Carmina

- Trebuie să-mi spui tot! Dumnezeule, Lizzy, cât de palpitant!

Carmina Bradon e atât de entuziasmată că mă vede, încât ochii par să-i iasă din orbite.

- N- ai idee cât am așteptat să te văd și să-mi spui! E fantastic! Haide, grăbește- te!

Mă trage după ea pe scări, nelăsându- mă să-mi închei până la capăt nasturii paltonului.

Pe mâna cealaltă duce un coș pentru picnic care pare foarte greu după felul în care atârnă.

Nu încetez să mă întreb de unde are prietena mea atâta energie de dimineață până seara. Eu sunt întotdeauna epuizată după o zi întreagă petrecută cu ea.

- Te-a lăsat lord Hector să vii? o întreb stânjenită, în timp ce traversăm pajiștea spre pădure. Credeam că...

Ea pufăie pe nas disprețuitor.

- Aș vrea să-l văd pe tata oprindu- mă!

Un zâmbet melancolic îi trece peste față.

- Știi ceva? Îmi place mai mult la voi acum. O casă întreagă la dispoziție, fără toți servitorii ăia băgăcioși. Mă întreb, cum aș putea ademeni hoții să ne facă și nouă o vizită?

- Ce idee îngrozitoare, Carmina!

Ea râde, scuturându- și părul negru, tuns cu rebelitate până la umăr.

- Aici e bine? mă întreabă, punând coșul jos. Da, își dă răspuns singură. Ajută- mă să așez pătura. Lizzy, fii atentă! Nu te așeza peste brânzeturi!

Îmi dă un ghiont, în timp ce se așează confortabil pe iarbă, cu picioarele îndoite sub ea. O privesc trăgând cu nesaț aerul de toamnă în piept.

- Trebuie să profităm de ultimele zile, îmi spune cu seriozitate, scotocind prin coș după șervete. Știi că octombrie e luna mea preferată. Din noiembrie intru în tristețea de iarnă. Toanta aceea de Amy nu mi-a pus decât un cuțit pentru unt. O omor!

- Da, aprob puțin confuză, neștiind ce subiect să continui. E o vreme frumoasă astăzi.

Carmina înșiră între noi chiflele proaspete, feliile de șuncă așezate metodic în cutie, ardeii grași tăiați pe lungime, măslinele și bucățile de brânză moale înghesuite într-un borcan rotund.

- Nu știu cum ești tu, dar eu sunt lihnită de foame, mă informează cu entuziasm, tăindu- și chifla în două. Am de gând să-mi fac un sandviș imens, care nu-mi încape pe gură, și apoi să mă delectez cu povestirea ta. Vrei ceva dulce? Am adus biscuiți, miere și nuci, dar trebuie să fie pe la fundul coșului.

Clatin din cap în sens negativ, luând un ciorchine lucios de struguri, în timp ce ea își îndeasă în chiflă brânza, șunca, ardeii, măslinele și o mulțime de alte lucruri.

- Așa!

Își privește fericită sandvișul imens, căutând un loc de unde să-l muște.

- Dă- i drumul, Lizzy!

- Păi, încep șovăitoare, nu știu ce să mai... adică, ți-am scris deja... eram în camera mea, dormeam, și dintr-o dată...

Carmina îmi face semn să mă opresc, cu gura plină.

- Ia stai! Ia stai așa, Lizzy, ce crezi că faci?

Mă privește fioros pe sub bretonul răzleț. Ochii ei verzi parcă trec direct prin mine.

- Ce urât din partea ta să-mi torni gogoși, Lizzy!

Simt că mi se înroșește gâtul fără voie.