- Diseară sunt de gardă. Vrei să-ți cânt ceva la balcon?
Fac o grimasă.
- Tu? Nu, mulțumesc. Nu vreau să visez urât, Alteță.
- De ce mă rănești, inimioară? Nu-ți place vocea mea?
Îi fac cu ochiul, aplecându- mă spre urechea lui.
- Vocea nu. Gura... da.
Își întoarce fața, ajungând cu gura lângă a mea.
- Mă mulțumesc și cu asta, frumoaso. Deși știu că minți.
Nu apucă să mă sărute, pentru că cineva râde, din partea cealaltă a zidului.
- Dacă ai terminat cu sedusul fetelor cuminți, mișcă- ți fundul încoace, prințule! Avem treabă.
El se desprinde cu părere de rău, zâmbind.
- Ține- ți ideea, inimioară. Discuția asta nu s-a terminat.
Mă trezesc cu un sentiment ciudat de bucurie.
- Carmina!
De data asta am mintea foarte limpede, așa că mă ridic repede din pat, privind spre mormanul de pături din celălalt pat.
- Trezește-te! Cred că am aflat cum îl cheamă. Toți colegii lui glumeau pe seama asta. Ceva de genul... Carmina? Carmina!!
Dau la o parte păturile învălmășite, uitându- mă la patul gol.
- Carmina? strig ceva mai tare, apropiindu- mă de ușa băii. Hei, ești acolo? Am o noutate!
Niciun răspuns.
Împing ușa îngrijorată, privind prin baia goală. O perie aruncată la întâmplare și o cutie cu pudră sunt singurele semne că prietena mea a trecut deja pe aici.
Oare a plecat la antrenamente? Nu-mi închipui ce ar face Frances dacă ar găsi-o furișându-se în pavilionul militar. Sau James.
Încep să mă spăl și să mă îmbrac, privind pendula din perete tot mai neliniștită.
Aș putea comanda micul dejun în apartament, ca să-i evit pe tata și lord Hector, dar asta nu poate să-i acopere lipsa mult. La un moment dat, dacă nu apare, va trebui să inventez o scuză pentru lipsa ei, și nu mă pricep deloc la asta.
Sun clopoțelul, așteptând să apară unul dintre valeți.
- Eu și lady Bradon luăm micul dejun aici, îl anunț când intră.
- Da, doamnă! Să-l aduc acum? Lady Bradon s-a întors?
Dau din cap intrigată.
- Nu, nu încă. Ai idee pe la ce oră a plecat?
Valetul se gândește o clipă.
- Trebuie să fi fost înainte de șase, lady Eileen. Atunci se făcea schimbul de dimineață.
Un nod de îngrijorare mi se formează în stomac.
- Bine! Asta e tot, deocamdată. Poți să aduci masa deja.
Mă uit neliniștită la pendulă. E aproape zece!! Unde poate fi fata asta plină de idei proaste? Sunt aproape sigură că hoinărește pe undeva în căutare de belele, pentru că ăsta e marele ei talent.
Când sosește masa, încă mă gândesc dacă ar trebui să ies în căutarea ei sau să o aștept aici, și eventual să mănânc ceva, pentru că sunt lihnită în dimineața asta.
CITEȘTI
Doamna Hoților -vol. 1 Saga "Belgravian Hearts"
Romansa- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând...