Monster {BoyxBoy}

Capitolul VIII "Yongbok?"

În sfârșit, Felix își recăpătase oarecum viața, nu era perfectă, nici măcar aproape de cuvântul ăsta, dar era obișnuită. Mai întâi își petrece jumătate de zi la universitate, apoi câteva ore lucrand la un magazin, iar sfârșitul este mereu același, împreună cu Chan, Changbin și Han. Îi admiră pe cei trei, enorm, Han era și el student la universitatea da, iar împreună cu Chan și Changbin, aveau un fel de trupă, făceau muzica, mergând din garaj in garaj, de la scena la scenă, făcând întreaga sală sa danseze haotic pe muzica lor, erau destul de populari, iar cu o săptămână în urmă grupa lor a primit un contract la o companie mare. Acum, viața părea revenită la normal, deja trecuse un an de la incidentul cu vampirul, Felix încă nu credea că tot ce s-au întâmplat era adevărat, însă acea pată mică, lăsată de vampir, acum și-a împrăștiat urma prin venele lui Felix, reamintindu-i că în orice secundă va reveni, uneori, îl vedea în visele sale. Mereu era la fel, Hyunjin statea pe marginea fântânii, uitându-se spre pădure, afară viscolind, facandu-mi corpul palid aproape invizibil. Cu timpul, visele astea au devenit din ce in ce mai rare, iar Felix începea deja sa uite despre toate. Felix acum umbla orbește prin curtea universități, nu avea cursuri, le terminase pe ziua asta, îl căuta pe Jisung. Doar el era un extrovertit, fiind prieten cu aproape întregul colectiv. Avea nevoie sa afle cine este Yang Jeongin, avea de făcut un proiect cu el, însă nu avea idee cine e, ceilalți colegi de grupa i-au spus că Jeongin rar pune picior in universitate, venind doar la seminare.
Felix P.O.V
La naiba! Unde mai e și veverița aia? Îl sun de jumă de oră încoace, însă nu răspunde. Disperat, mă duc spre camera profesorilor, știam că acolo trebuie sa fie și domnul Park, un vechi prieten de al tatei, realtia dintre el și tata m-a ajutat sa intru in universitatea asta, sigur ar trebui să știe macar cum arată Jeongin. Ajuns la ușă, ridic mână pentru a bate, însă sunt întrerupt de o voce ce gâfâia.
-Felix! Exact pe tine te căutam!
Mă întorc spre bărbatul care arată ca un dezastru, probabil de la cat a alergat până aici, sa fim sinceri, probabil o distanta mică.
-Domnule Park! Doream să vă in...
-Felix!
Mă întrerupe el, dând rapid din mână, spunandu-i prin gestul dat să aștept.
-Te voi ajuta! Dar mai întâi, du-te te rog până la liceul lui Jungwon, și du-i mapa asta.
Spune el dandu-mi o mapa neagra, plina cu foi.
-Mama lui are nevoie urgent de ea! Și știu că ai terminat cursurile...Te rog! Îți rămân îndatorat!
Nu am putut sa îl refuz pe omul care mi-a ajutat mereu, deci așa am ajuns in fața unui liceu, neavând idee cum sa îl găsesc pe Jungwon. Cel mai probabil are optispe ani? Deci poate găsesc pe cineva din clasa lui.
Până la urmă am dat și peste el, se juca fotbal cu încă câțiva băieți în spatele școlii.
-Jungwon?
Tip, atragandu-le atenția tuturor, Jungwon vine la mine, odată mapa ajunsă la el, mă întorc sa plec, însă acum în fața mea se afla un brunet înalt, pe fața sa se putea citi șocul și tristețea, dar de ce se uită la mine cu acei ochi?
-...Yongbok...
Aud numele ăsta ieșind din gura lui, îngheț imediat, nu știam ce să fac, nu știam cum să reacționez, cine e băiatul ăsta...arată atât de cunoscut...pleoapele sale curând incep sa se de-a in jos, acoperindi-si un ochi cu una din mâini, o lacrima fiind vizibilă.
-Nu...îmi pare rău...arăți ca cineva pe care îl cunosc...
Spune el, plecând imediat de acolo. Ciudat...
Niki P.O.V
Nu...nu greșesc...el chiar e Lee Yongbok...el chiar e...deci nu mai este mort...deci...dar nu cred că mă mai recunoaște, nu cred să își fii recăpătat memoriile, dar când o va face...poate va mai fi o șansă... Trebuie să merg acasă, să îi spun unchiului Minho! Trebuie să îl protejam de oamenii ăia...oameni care ne-au distrus întreaga familie...
Felix P.O.V
Odată reajuns acasă am realizat că tot nu am idee cine e Jeongin ăsta, iar termenul proiectului e săptămâna viitoare...La naiba...
-Felix?
Se aude vocea lui Jisung din hol, era ceva obișnuit, ca Jisung sa vina mai târziu acasă, dar ce nu e normal e ca doau perechi de pași să se audă.
Jisung intra in bucătărie, lângă el fiind un băiat pe care nu l-am mai văzut în viața. El se uită la mine zâmbind, întinde mâna spre mine, apoi cu o voce angelică spune...
-Yang Jeongin! Încântat de cunoștință!
Jisung se uită din colțul bucătării, zâmbind.
-L-am găsit!
Spune el râzând.
-Scuze Felix, nu prea trec pe la ora domnului Kwon, deci nu e de mirare că nu știai cine sunt...
-Nu-i nimic, serios...
-Acum că ne-am cunoscut, mă gândeam să mergem la mine sa lucram la proiect, Jisung mi-a spus că el și cu ceilalți din trupa lor fac destul de mult zgomot.
In mod normal, as refuza să mă duc cu un străin la el acasă, dar ceva la Jeongin mă făcea să mă simt...în siguranță? Nu sunt sigur ce e, dar totuși, are dreptate, Changbin, Chan și Jisung când produc sunt de neoprit, mârâie și tipa până dimineață.
-Sigur! Mă duc să îmi adun lucrurile și mergem!