Monster {BoyxBoy}

Capitolul XIII "O fac pentru el"

Felix P.O.V
Copaci...Flori...și aceași atmosferă sumbră, același conac vechi, înconjurat de ziduri, aceleași ferestre uriașe, din spatele cărora obișnuiam să mă uit spre pădure, întrebându-mă dacă îmi voi mai vedea prietenii vreodată. Însă acum, este diferit, uitându-mă spre clădirea înconjurată de oameni, oameni care mă fac să mă simt acasă...oameni care mi-au arătat sentimente pe care nu credeam că le voi mai simți vreodată. Odată, credeam că acolo, după ușile uriașe de lemn, se află un monstru care își așteaptă următoarea victimă...însă acum înțeleg, că de fapt acolo, era doar un bărbat confuz, un om singuratic, ce se simțea nedreptățit, cineva care fusese prădat de cel mai valoros lucru. Uitându-mă acum la acel monstru din povestirile bătrânilor, văd un zambet larg, un vampir ce poate să te facă să te simți iubit...și acum realizez, că poate eu și Yongbok, avem un lucru în comun, iubim același vampir, atât de serios, dar și atât de imatur și speriat uneori, mi-a luat ceva timp să înțeleg de unde se naște acest sentiment cald în interiorul meu, el este flacăra...iubitul meu pentru secole.
-Felix, vii? Avem multe de discutat.
Strigă Chan, trezindu-mă din gânduri. Ies din mașină, uitându-mă încă odată la cărarea din pădure, cărarea care ma adus lângă el... Mă întorc spre clădire, îndreptându-mă grăbit spre ușă. Chan stătea în bucătăria conacului, pregătind doua cafele.
-Stai jos.
Îmi spune, turnând apa în căni, așezându-se în fața mea.
-Cred că știi deja că ești reîncarnarea lui Yongbok, și faptul că ești o nimfă, și că ambele familii au nevoie de tine pentru a își reînvia membrii morți.
Dau din cap aprobator, uitându-mă la expresia sa serioasă.
-Acum îți voi spune ce se întâmplă, și de ce am ajuns aici. Acum șase sute de ani  fusese un război între Hwang și Jung, în bătălie au murit jumătate din oamenii fiecărei familii. Unul dintre cei morți a fost iubitul meu...Kim Seungmin...Teoretic ei nu sunt morți, Seungmin nu era doar un vampir, el era unul dintre copii direcți ai lui Hades, iar prin asta avea puteri ce vampirii descendenți nu le au, Seungmin putea face vampirii să intre într-o stare de hibernare, pe care doar el putea să o oprească, însă pentru a opri războiul și-a folosit abilitatea pentru a se induce și pe sine în hibernare, astfel încât nimeni să nu îi mai poată trezi, însă mai târziu cercetătorii rămași au descoperit o cale de a îi trezi, în noaptea festivalului sângelui, înăuntrul altarului din vârful muntelui, sub lumina lunii poziționată drept cu cupa de aur, o nimfă cu esența unui vampir regal, trebuie să își lase sângele să picure în apa binecuvântată a altarului. Sub altar se află mormintele războinicilor, și a părinților mei și ai lui Hyunjin. Cupa va fi ca un catalizator pentru inimile lor de vampir, și împreună cu lumina lunii le vor face să se trezească din nou. Problema este că sunt doua altaruri, pe doi munți diferiți, unul este pe acesta, cel al familiei Hwang, și unul este pe vârful dinspre est, al familiei Jung, până la festival trebuie să te ținem aici, de asta pădurea este împânzită de semi-vampiri, ucenici lui Hyunjin.
Mă uitam șocat la el.
-Deci Chan...tu chiar ai iubit pe cineva...scuza, știu că discuția este serioasă, însă nu te-am văzut niciodată cu vreun partener, și nu ai avut nicio relație de când ne cunoaștem.
-Lix...Eu sunt verișorul lui Hyunjin, mama mea este sora cu mama sa, însă părinții mei erau neglijenți, și am fost abandonat de mic, și crescut de o semi-vampiriță din satul de jos. Singurul om pe care l-am avut lângă mine, a fost Seungmin...Seungmin are peste zece mii de ani, el se află aici de pe vremea zeilor, când Hades a creat vampirii, unul din vampirii creați a fost Seungmin, cel mai inteligent dintre vampirii creați, el avea rolul să potolească orice dispută. Însă după secole de luptă, ii era destul cât încercase să mențină stabilitatea, deci se mută în acel sătuc, trăia intr-o căsuța mică, cu o grădină uriașă, și călărea mult, mereu îmi amintesc cum mă lua la plimbări cu calul prin pădurile astea, când eram mic, își petrecea toată ziua stând în casă, citind cărți, odată, am fost cu bătrâna la el în casă, după ce nu ieșise de săptămâni întregi, casa aia era orice, doar nu o casa locuibila, avea ziduri de cărți, pereți de cărți, iar în mijlocul lor, Seungmin citea ultimul roman realist ce îi fusese trimis din Rusia, în săptămânile in care nu îl văzusem, citise toate cărțile de Gogol și Dostoevski. Era vecinul nostru, el mă adusese la bătrâna după ce am fost abandonat, îi era milă de mine, îmi cunoștea mama, des spunea că o așa femeie nu merită să poată crea viață. Natural, m-am îndrăgostit de el când am început să ating vârstă adolescentină, îmi petreceam fiecare secundă cu el, încercăm să par un bărbat adevărat, după sute de ani, mi-a reușit, și am ajuns împreună. Și am fost fericiți, pentru câtiva zeci de ani, până la izbucnirea razboiului.
Spuse Chan, expresia sa se schimbă pe parcursul poveștii, era clar că încă îl iubea cu adevărat pe Seungmin, mă vedeam pe mine în el, arată exact că mine, când crezusem că îmi pierdusem iubirea vieții.
-Chan...Voi face orice, doar sa te vad fericit din nou...Vom duce ritualul până la capăt.
Îi spun hotărât, luându-i mâna în a mea.
-Felix...ești prea bun pentru lumea asta. Nu îți face griji, îi vom readuce pe toți cei din dinastia Hwang, și echilibrul va fi restabilit, îți vei putea începe viața cu Hyunjin și Niki, și vom fi cu toții o dinastie, din nou...
-Dar Chan...cum mai exact este o nimfă cu esență regală.
Brusc, expresia feței sale deveni una frustrată, Chan se înroșea rapid când nu știa ce să spună.
-Vezi tu...ori îi vei sângele lui Hyunjin...
Strâmb puțin din nas, uitându-mă confuz la el, însă el continuă.
-...ori faci dragoste cu el cu o noapte înainte de festival.

Kim Seungmin