A fost odată ca niciodată....cu siguranță cunoașteți această formulă. Așa cum v-ați dat seama pare o poveste, un basm bun de citit copiilor. Dar oare cum ar fi dacă toate aceste lucruri s-au întâmplat deja? Nu departe de lumea noastră dar foarte de demult.
Mulți dintre noi căutăm aventura în cele mai misterioase locuri de pe această lume, lucruri neobișnuite și enigme nerezolvate încă. Probabil eu ca și voi nu am reușit să descoperim așa ceva sau probabil nici nu ne-am închipuit cum este. Din fericire o singură persoană a reușit să descopere ceva cu totul diferit de orice cunoaștem noi, ieșind din sfera lumii noastre ostile și intrând într-o altă lume. O lume în care imposibilul devenea posibil. Acest băiat era Dean. Dean Clover.
Dimineața rece a lunii decembrie era un pic deranjantă pentru soții Clover, care se puteau mândri, slavă Domnului cu cei patru copii ai lor, excepție fiind Dean. Filius,care totodată era și cel mai mare dintre frați, obișnuia să aibă o atitudine impunătoare asupra celorlalți. Era un băiat înalt și cam plinuț, cu ochii căprui, care pe langa privirea tâmpă pe care o avea, mai avea și lipsă de respect față de ceilalți frați. Soții Clover îl iubeau cel mai mult deoarece era cea dintâi bijuterie a lor.
Îi cumpărau cadouri scumpe și nu îndrăzneau sa ii reproșeze vreun lucru.
Ce de-al doilea frate, Mag, nu era prea diferit de Filius, dar acesta era complet lipsit de orice judecată. Nu avea principii și petrecea timpul cu amicii săi prin parcurile din cartier. Era un băiat scund, cu ochelari și o șepcuță neagră primită de la părinți, într-unul dintre Crăciunuri.
Cel de-al treilea frate, Bill,dar nu cel din urmă era leit cu tatăl său prin felul său de a fi, prin stilul lui de a se îmbrăca. Făcea o impresie destul de bună pot spune, dar asta până să îl cunoști de fapt. Era un băiat blond cu ochii albaștri, cu o înălțime medie. Era destul de arogant și nu asculta niciodată de alții.
Revenind la ultimul frate, care era mai mereu exclus din familie deoarece era diferit din toate punctele de vedere. Întreaga sa familie nu se puteau numi intelectuali, ba din contră, erau departe de această caracteristică. Dean era un băiat timid, slăbuț, cu ochi albaștri și un păr negru. Dăduse dovadă de generozitate și bun simț, bune maniere și pricepere, însușiri care pentru familia Clover erau defecte. Bunătatea ce se ascundea în inima lui Dean era un dar de la Dumnezeu, ceva ce puțină lume aprecia, ceva care puțină lume avea. Dean era diferit, tot timpul a fost. Soții Clover nu îl suportau câtuși de puțin și pe lângă faptul că nu puteau avea o altă atitudine cu el când aveau musafiri, preferau să îl trimită la verișoara lui, Alice,o fată asemenea lui, o fată diferită. Dean și cu Alice se înțelegeau de minune. Erau la fel ca niște frați,ba chiar pot spune că Dean ținea la ea mai mult ca la familia lui. Era o fată blondă cu ochi albaștri, destul de frumoasă și cu o gândire logică care respingea orice lucru care nu putea fi explicat.
Într-una dintre diminețile acelei săptămâni, soții Clover aveau niște invitați de seamă, adevărați,, domni " și ,, doamne" cu niște gusturi,, rafinate " așa cum spuse domnul Clover. Planul acelei zile erau sa îl trimită pe Dean la verișoara lui, pentru a nu face de râs familia. Alice locuia la câteva case distanță, așa că nu reprezenta un efort prea mare pentru Dean să ajungă la ea.
Spre ora 13:00, Dean își făcură simțită prezența în casa verișoarei lui, care de astfel păru bucuroasă de prezența acestuia.
- A trecut ceva timp, spuse Alice surâzând.
- Nu ar trebui sa fi surprinsă Alice, spuse Dean.
- Măcar de data aceasta am o surpriză pentru tine, spuse Alice.
- Alice, cu tot respectul dar daca iar mă servești cu plăcinta mamei tale, nu o sa fie o surpriză prea plăcută, spuse Dean.
- Ah, aceasta este cea de-a doua surpriza, dar uitasem că ultima dată ți s-a făcut rău de la ea, spuse Alice.
- Deci? Care este marea surpriză?, continuă Dean.
- Mama mea a găsit o școală nouă, puțin cam diferită de cea la care am fost.
- Diferită?, întrebă Dean.
- Da, diferită, e o școală mai strictă, pe lângă cursuri, îți mai oferă și o educație mai avansată decât alte școli, spuse Alice.
- Dar ce legătură are asta cu mine?spuse Dean.
- Mama mea a trecut și numele tau pe foaia de înscriere. Fiind mătușa ta, presupun că are dreptul. Și în plus chiar tu spuneai că oriunde e mai bine decât în familia Clover.
- Știu Alice, dar am doar 12 ani, sa plec de unul singur, departe de tot ce cunosc, mi se pare un pic cam absurd.
Iar în al doilea rând, părinții mei nu ar fi de acord,nu din cauza,, dragostei lor" față de mine, ci din simplu fapt că vreau sa scap de ei, spuse Dean.
- Mama mea va vorbi cu ai tăi în seara asta. Ai timp sa te gândești până miercuri. A venit timpul să schimbi ceva în viața ta Dean. Ești capabil de multe lucruri, îl încurajă Alice.
- Suntem doar niște copii. Ești mai mare decât mine doar cu un an, asta nu te face responsabilă pe deplin.
- Responsabilitatea se naște odată ce înveți să te descurci și singur, spuse Alice.
Între cei doi se lăsară liniștea. Dean știa că Alice avea dreptate în ceea ce spune, dar nu voia să recunoască asta in fața ei. Acum avea alte preocupări, ce ar trebui sa facă? Să trăiască în continuare ca o rușine pentru familia Clover sau să iasă din umbră și să arate cine este el de fapt?
