Cetatea era precum un orășel german,cu un castel asemănător cu Eltz de pe teritoriul Germaniei. Oamenii umblau pe străzi fără nici o grabă, iar în fața mărețului castel erau o gloată de copii, care mai de care, înalți sau mici, mai mari sau mai mici. Cu toți acei copii așteptară deschiderea porților pentru a intra în castel. Cerul arăta un pic diferit de cum părea să arate un cer,dar ăsta nu era singurul lucru bizar. Oamenii vorbeau o limbă stranie, probabil inexistentă pentru oamenii care nu văzuseră acel loc până acum. În contradicție cu fenomenele acestea stranii, oamenii aveau niste îmbrăcăminte foarte frumoase și elegante, ca și cum ar fi fost invitați la o ceremonie inaugurală sau un ospăț mare al vreunui duce.
Cei doi copii, Dean și Alice, coborâră din taxiu, chiar în fața gloatei de copii din fața semețului castel. Aruncară o privire înapoi spre drumul pe care au venit pentru un moment, iar apoi intrară în discuție cu unul dintre acei copii.
- Scuză-mă, ști cumva unde se află școala Elvor?, întrebă Alice.
- Sunteți boboci nu-i așa? Hm, mă gândeam eu. Ei bine aici este școala Elvor, in acest castel. Asteptăm cu toții deschiderea porților, spuse un băiat cu păr creț.
- Minunat, răspunse Alice.
- Anul I la Elvor este totodată și cel mai frumos. Eu sunt din anul III, așa că cunosc probabil mai multe despre această școală decât voi doi, spuse băiatul.
- În ce sens, această școală este diferită de celelalte, întrebă Dean.
- Aici nu vei avea cursuri obișnuite cum ai avut la școala de unde vi. În Elvor, accentul se pune în primul rând pe pricepere, rezistență, educație și concurență, spuse băiatul.
- Ăm...minunat, spuse Dean.
- Numele meu este Rick. Rick Warr, se prezentă băiatul.
- Ea este verișoara mea Alice,iar eu sunt Dean.
- Îmi pare bine să vă cunosc, răspunse Rick.
Porțile castelului se deschiseră ca prin magie, iar gloata de copii se împinseră spre ușile deschise.
Castelul era într-adevăr foarte neobișnuit, avea stil gotic, iar pereții erau gravați cu desene ale întâmplărilor istorice ce avură loc în Medding și desene cu foști profesori și elevi de promoție care au rămas în istoria școlii. Coridoarele castelului erau largi si înalte, deoarece înălțimea între tavan și podea era undeva la aproximativ 6-7 metrii.
Deodată țipete de entuziasm ale micuților copii fură întrerupte de apariția unui bărbat cu nasul lunguieț și o privire disprețuitoare care le ura bun venit.
- Alice. El este. El este bărbatul din autobuz, spuse Dean.
- Este profesor la Elvor? Dar cum se poate?, Întrebă Alice.
- Nu mă întreba. Presupun că avea un mesaj important să îmi transmită atunci în autobuz. Nu cred că este o coincidență faptul că ne-am întâlnit în acea seară în autobuz, spuse Dean.
- Hei Rick, cum îl cheamă pe bărbatul din fața noastră?, întrebă Alice.
- El este profesorul Mandrake. Probabil unul dintre cei mai severi profesori pe care îi are și i-a avut Elvor în toată istoria sa. Sfatul meu este să nu îl subestimați niciodată. Este un tip foarte misterios, spuse Rick.
- De ce spui asta?, întrebă Dean.
- S-au auzit zvonuri teribile despre el. Se spune că a fost izgonit de către fostul director ,din Medding și că ar fi făcut câteva crime. Pe deasupra are o poveste de viață extrem de tristă, dar nimeni nu o știe, spuse Rick.
- Ce crime?, spuse Alice.
- Unul dintre foștii săi elevi,cred că acum doua sau trei generații de elevi, a încercat să îi descifreze povestea și totodată să pună la îndoială în fața consiliului profesoral metodele sale de a preda. A fost subestimat de acel elev, iar a doua zi, a fost găsit cadavrul acestuia în toaleta băieților, spus Rick.
- Cum de nu a fost prins? Sau închis?, spuse Dean.
- Dovezile erau neconcludente. Incerte. Într-adevăr acel elev a reușit să îi pună la îndoială caracterul chiar și în fața directorului. Dar destul despre asta. Nu vreau să porniți discuții și alte pălăvrăgeli despre asta, alături de alți elevi, spuse Rick.
- Prea bine, spuse Alice.
Mandrake începură discursul său prin mulțumirea prezenței noilor elevi.
- De astfel, devotamentul, priceperea și buna educație vă vor fi răsplătite. Elvor și-a lărgit granițele cunoașterii în urmă cu un deceniu. Avem așteptări noi de la voi și ne așteptăm la lucruri mărețe, spuse Mandrake aruncând o privire spre Dean.
- Deși directorul m-a informat să vă spun că trebuie să fim toți o familie, eu nu sunt de acord cu asta. Dacă ar fi după mine, fiecare este pe cont propriu. Fiecare își folosește abilitățile pentru a avansa, în caz contrar concurența nu mai este una dintre aspectele principale ale acestei școli. Însă nu sunt director, așa că va trebui sa transmit și să mă conformez cu ceea ce mi se spune. De astfel va urez un an cât se poate de ușor și băgați de seamă, cei ce se vor împotrivi regulilor acestei școli, pot sa se aștepte la niște consecințe pe măsura faptelor sale, spuse Mandrake.
Liniștea predomina in rândul elevilor, în special în rândul bobocilor. Mandrake era într-adevăr înfricoșător prin tot ce spunea. Ochii săi erau cufundați într-o ură de nedescris. Nici măcar un zâmbet pe fața lui, nici măcar un mic surâs.
- Drăcie Alice, este al naibii de autoritar, spuse Dean.
- Este ceva sumbru în el. In orice caz nu vreau să știu mai mult. Doar l-ai auzit pe Rick, spuse Alice.
- L-am auzit.., spuse Dean.
Elevii se îndreptară spre cantină unde fuseră omeniți precum nicăieri în lume nu puteai găsi atâta mâncare.
Dean și Alice se așezară langa Rick și serviră masa.
