Casa fu imediat eliberată, tovarășii pornind către Elvor. Dimineața își făcu apariția cu primele raze ale soarelui. Roua dimineții, nu întârzia nici ea să apară.
- Îmi pare bine să te regăsesc din nou, vechi tovarăș, spuse Prego.
- Și mie mi-ai lipsit, spuse Mandrake.
Îndată ajunseră cu toții la Elvor din nou.
- Mergem direct la director, spuse Mandrake.
- Ar trebui sa fim înarmați cu ceva, spuse Rick.
- Eu am pumnalul in cizmă, spuse Dean.
- De ce ai un pumnal în cizmă?, întrebă Mandrake.
- Nu întreba, spuse Dean.
Intrară cu toții în biroul directorului pregătiți de un eventual atac.
- Bună ziua domnule director, spsie Mandrake.
- Cum ai reușit să scapi?, întrebă directorul.
- S-a terminat bătrâne, spuse Mandrake. Nu mai păcălești pe nimeni.
- Despre ce vorbești dementule?, întrebă directorul.
- Cruentat!, strigă Dean, iar directorul căzu jos.
- Legați-l!, Spuse Rick.
Îl legară bine pe director, așteptând să se trezească. Când în sfârșit se trezi, Dean se apropie de el cu pumnalul pregătit.
- Cine este diavolul? Spune sau vei muri, spuse Dean.
Directorul rânji preț de câteva minute și spuse:
- Moartea mea nu va rezolva acest conflict. Ești un prost. Hmm este un fost elev. Maddox. Maddox Raven. Te va găsi băiete. Este aici. În castel. Nu ai nici o șansă împotriva lui. A comis crime odioase și a păcălit cele mai agere minți.
- De ce mă vrea pe mine?!, întrebă Dean.
- Are nevoie de ceva de la tine. Ceva ce doar tu ai, spuse directorul.
- Ce?!, răspunse Dean.
- Habar nu am. Nimeni nu știe. Doar el. Poate poseda corpuri. Este un maestru al magiei negre. Ești în mare pericol băiete. Datorită prostiei tale, îți vei vedea prietenii morți.
Dean îl pocni in față pentru a înceta.
- Cum poate un elev sa îmi omoare mama?, spuse Dean.
- Nu poate îmbătrâni. S-a scufundat în cele mai întunecate lăcașuri ale magiei negre, zise directorul.
- Am terminat aici, îi zise Alice.
- Trebuie omorât!, spuse Mandrake.
- Nu îl putem omorî pur și simplu, spuse Alice. Îl vom încuia aici și îl vom lăsa legat.
- Prea bine, spuse Mandrake.
Ceilalți ieșiră pe coridor, așteptându-l pe Mandrake să încuie ușa. Pe fereastra se vedeau flăcările care ardeau zidurile castelului. Mulțimea adepților lui Maddox împotriva locuitorilor din Medding.
- Tată, spuse Dean. Nu înțeleg un lucru. Există ceva în mine ce doar eu posed, ceva ce voi ceilalți nu aveți. Orice ar fii, Maddox îl vrea cu disperare ca și cum viața lui ar depinde de asta. De ce nu te-a vrut pe tine în tot acest timp?
- Fiule, ești de o mie de ori mai special decât mine. Ești cel mai vrednic băiat pe care l-am cunoscut. Iar acum ascultă-mă bine. Orice și-ar dori să obțină de la tine, este un singur lucru pe care nu îl poate lua niciodată.
- Ce anume?, întrebă Dean.
- Sufletul tău. Atâta timp cât ai sufletul, nu mai ai nevoie de nimic altceva, spuse Mandrake zâmbind.
- Sufletul meu..., asta este. Steaua mi-a văzut deja sufletul de aceea mi s-a întruchipat. A zis să îl chem când am nevoie de el, spuse Dean.
- Atunci cheamă-l, spuse Mandrake.
Dean se îndepărtară de grup, mergând spre scări. Închise ochii, atingându-și inima și spuse:
- Am nevoie de tine prietene.
În câteva secunde steaua apăru în fața lui, iar Dean zâmbi.
- Și mie mi-a fost dor de tine, grăi Dean.
Steaua luă din nou întruchiparea de prinț, iar Dean făcu o plecăciune.
- M-ai chemat prieten drag, spuse prințul.
- Da. Mă aflu într-o încurcătură. Maddox își dorește ceva de la mine. Ceva ce doar eu posed. Nu știu ce și mă gândeam că ar trebui să știu ce anume pentru a-l proteja.
- Maddox este om șiret. Foarte puternic, foarte priceput. Începând de la corpul tău, va încerca să îți posedeze inima și creierul. Iar ceea ce își dorește și am văzut și eu asta în tine, este aura ta. Ai cea mai puternică aură pe care a avut-o cineva vreodată în Medding. Nici măcar eu nu o am așa de puternică. O aură puternică, în mâinile greșite, poate cauza catastrofe inimaginabile. Presupui și tu bine că odată ce va avea aura ta, din Medding vor rămâne doar cenușă. Poate ajunge chiar și mai departe, nu doar în Medding ci și în întreaga planetă. Maddox deține multe aure la ora actuală, asta îl face puternic, asta îl face tânăr pentru o veșnicie, spuse prințul.
- Spune-mi sincer. Avem vreo șansă?, întrebă Dean.
- Neconcludent. Într-adevăr vei avea de suferit. Va fii vărsare de sânge. Dar mă tem că acest război nu se va termina prea curând. Aveți nevoie de mai multi oameni. Voi face ce pot ca să te ajut. Voi aduce întăriri, îl liniști prințul.
- Mulțumesc... apropo nu mi-ai spus cum te numești, spuse Dean.
- Adonis, spuse prințul, preschimbându-se în stea.
Dean se întoarse la ceilalți, povestindu-le ce își dorește Maddox.
- Este magie avansată, spuse Mandrake. Dacă se află undeva în castel, înseamnă că știe unde suntem acum. Cel mai mai bun plan este să nu avem nici un plan. Derutați-l. Ne vom despărți în grupe. Dean vine cu mine. Rick merge cu Prego, iar Alice cu mama ei. Nu îl căutați. Va veni el la noi. Doar nu părăsiți castelul.
- Tată, oamenii lui sunt pe cale să între în castel, zise Dean .
- Haide cu mine să îi adunăm pe localnici. Avem nevoie de mulți oameni.
