Dean ieși din subteranul criptei, urcând la tovarășii lui.
- Deci, ce ai aflat?, întrebă Alice.
- Tatăl meu este nevinovat. Ați avut dreptate și inamicul se află la Elvor, spuse Dean.
- Bun și cu ce începem?, întrebă Rick.
- Trebuie să îl eliberăm pe Mandrake, adică pe tata, iar apoi sa ne întoarcem până la Elvor. Alice, mama ta te caută mai mult ca sigur, ține-o departe de Elvor. Rick tu rămâi cu Prego. Iar eu voi pune capăt odată pentru totdeauna războiului acesta, spuse Dean.
- Dean, dar....,începu Alice.
- Nici un dar Alice, nu vreau ca unul din voi sa pățească ceva. Stați departe de castel. Când toate acestea vor lua sfârșit, am să vă caut, spuse Dean.
- Dean Clover! Asta vrea inamicul, să ne despartă. În regulă, o sa o găsesc pe mama, dar va trebui sa o facem împreună. Va trebui sa oprim războiul ăsta împreună, spuse Alice.
- În regulă, atunci Rick tu vi cu mine spre temnițe, Alice tu du-te cu Prego și găsește-ți mama, zise Dean.
Rick merse cu Dean spre temnițele din Medding, care nu erau așa departe. Străzile erau cufundate într-un întuneric și într-o tăcere de nedescris. Oamenii nu mai alergau pe străzi și nu mai se auzea nimic.
- Cred că este o capcană, spuse Rick.
- Nu ești singurul care crede asta amice, spuse Dean.
După câteva ocolișuri și străzi înguste, ajuseră într-un final la temnițele din Medding. În fața temnițelor se afla un gardian înalt și bine făcut.
- Cum scăpăm de ăsta?întrebă Rick.
- STILLO! , strigă Dean, iar gardeanul căzu jos.
- Grăbește-te până nu se trezește, spuse Dean.
- Genial. Credeam că doar Alice știe vrăji așa puternice, îi zise Rick.
- Am învățat multe de la ea în tot acest timp, zise Dean.
Cei doi intrară în închisoare, căutându-l pe Mandrake.
- Eliberați-ne!, strigară alți deținuți.
-Trebuie să fie pe aproape, spuse Dean.
- Cred că l-am găsit, arătă Rick cu mâna.
Dean veni într-un suflet lângă gratiile reci ale temniței.
- Tată ești bine?, întrebă Dean.
- Nu ar fi trebuit să veniți aici. Ce a fost în capul vostru?, întrebă Mandrake.
- Am vrut să te salvez. Acum dacă mă scuzați, domn profesor, dați-vă la o parte să pot sparge ușa ușa asta, îi spuse Dean.
Mandrake se dădu în spate, iar Dean rosti:
- Frange!
- Ai învățat cate ceva de la școală, spuse Mandrake rânjind.
Mandrake ieși din temniță alături de Dean și Rick, părăsind astfel închisoarea.
- Trebuie să ne adăpostim undeva, până se întorc Alice și Prego, spuse Rick.
- Bine. Dar unde?, întrebă Dean.
- Casa aceea de acolo. O vedeți?, întrebă Rick.
- Da, spuse Dean.
- Mergem acolo. Casa oricum e părăsită de mult, spuse Rick.
Cei trei se îndreptară spre casa părăsită, asezându-se astfel la masă.
Rick știa că Dean trebuie sa vorbească între patru ochi cu Mandrake, așa că urcă sus la etaj.
- De ce nu m-ai căutat în tot acest timp?, întrebă Dean.
- Nu am vrut niciodată să te amestec în treaba asta. Am crezut că pot să-l găsesc singur pe acest diavol și să îi pun capăt...,spuse Mandrake.
- Și eu am crezut că pot salva lumea aceasta de unul singur, fără să îmi implic și prietenii, dar exista ceva ce inamicul își dorește foarte mult. Oricât de puternic sau de slab aș fii, își dorește să acționez singur. Singur voi fii mereu vulnerabil, spuse Dean.
- Semeni cu mama ta. Aceeași bunătate. O da, mama ta a fost o femeie extraordinară, spuse Mandrake.
- A fost?, întrebă Dean.
- A murit imediat după ce te-ai născut tu. Au trecut doar 12 ani și parcă doar ieri i-am oferit prima floare. Într-o noapte ieșisem cu ea la cină și am fost atacați amândoi. A luptat vitejește, cot la cot cu mine, însă ea a fost omorâtă. Erau oamenii acestui diavol.
- De ce vorbeai cu unul dintre ei? La Elvor și în noaptea din Turnul Nox, spuse Dean.
- M-am infiltrat printre ei. Le spusesem că o să mă ocup eu de tine. Mereu te-am protejat de ce a fost mai rău. Te-am predat familiei Clover după ce mama ta a murit, pentru a vâna de unul singur răul. Nu o sa mă pot ierta niciodată pentru felul în care ai fost tratat acolo.
- Mama lui Alice știa despre toate aceste lucruri?, întrebă Dean.
- Da. Normal. A fost prietenă cu mama ta și cu mine. Îmi pare rău, Alice nu a fost niciodată verișoara ta. A fost verișoara fraților tăi vitregi.
- E o fată bună. Este foarte inteligentă și mi-a fost alături atunci când nimeni nu era, spuse Dean.
- Să ai o familie, înseamnă mai mult decât o legătură de rudenie. Într-adevăr, Alice a fost și este familia ta.
- Mai este ceva ce nu înțeleg. Scandalul cu elevul care a murit.., spuse Dean.
- Nu eu l-am omorât. Am încercat să dovedesc asta, dar directorul școlii l-a omorât. Nu am spus nimănui asta, spuse Mandrake.
- De ce a făcut asta?
- Acel elev s-a încrezut în persoane în care nu ar fi trebuit sa aibe încredere, spuse Mandrake.
- Directorul a dat vina pe tine. A născocit toată povestea. De aceea te-a trimis la închisoare. El este diavolul, spuse Dean.
- Nu. Nu el este diavolul. El este doar mâna dreaptă a diavolului. Știa că acum când toată lumea se întoarce pe dos, aveam posibilitatea să mă apropii mai mult de el, așa că a anunțat autoritățile, spuse Mandrake.
- Vom merge la el în birou, spuse Dean.
- Este periculos, spuse Mandrake.
- Îmi place pericolul.
- Ai găsit steaua,nu? întrebă Mandrake.
- A luat chip de prinț, așa cum a făcut și la tine.
- Cum a fost?
- Foarte sensibil. Foarte puternic. Este extraordinar, spuse Dean.
- Nu îmbătrânește niciodată, spuse Mandrake.
- El știe cine e demonul. Dar vrea sa ne dăm singuri seama, spuse Dean.
- Exact.
Pe ușă intrară Alice, Prego și mama lui Alice.
- Cum ne-ați găsit?, întrebă Dean.
- Rick pe pe balcon, spuse Alice.
- Drăguț, spuse Dean.
Prego merse în fața lor și spuse:
- Războiul a început. Elvor este asadiat. Primăria este în flăcări.
