În seara zilei aceleia, Alice cu Rick se aflau la bibliotecă pentru a-și face temele. În bibliotecă se mai aflau și alți elevi care citeau sau făceau teme. Era o perioada mai grea pentru școala Elvor, deoarece era o perioada de examene. Tot în aceeași zi, directorul anunțase începerea voturilor pentru alegerea elevului președinte care va menține liniștea și disciplina între ceilalți elevi.
- Nu pot sa cred că tu chiar candidezi, spuse Alice.
- Doar din anul III ai acest drept, de candida. Mereu mi-am dorit să fiu președintele elevilor, spuse Rick.
- Dacă ai gândi un pic, ai realiza că e o nesăbuință din partea ta. Dacă se află că ai fost și tu implicat la spargerea Turnului Nox nu doar că te vei face de râs, dar vei fi exmatriculat, spuse Alice.
- Nu o sa se întâmple asta, spuse Rick.
- Apropo, știi cumva unde este Dean? Nu l-am mai văzut de azi dimineață, spuse Alice.
- Nici eu. A lipsit la restul cursurilor. Presupun că e foarte speriat, spuse Rick.
- E cel mai mic dintre noi, dar totodată este și cel mai curajos, spuse Alice.
- Ar trebui să îl căutăm, dacă se întunecă afară și el este afară, o să aibă probleme, spuse Rick.
- Probabil este în camera băieților, spuse Alice.
- De acolo vin eu și nu l-am văzut, spuse Rick.
- Mai bine haide să îl căutăm, ai dreptate, spuse Alice.
Cei doi se ridicară de la masă și ieșiră din bibliotecă. Coridoarele castelului erau pustii, iar afara se înnoptase deja.
- Sigur e afară, spuse Rick.
- Sper să nu fie cum spui tu, ar avea multe probleme dacă îl vede vreun profesor, spuse Alice.
Conversația la fu întreruptă de directorul școlii care îi strigă.
- Copii! Apropiați-vă, spuse el.
- Domnule Dordogn, spuse Rick. Noi doar îl căutam pe Dean, nu l-am mai văzut...
- Copii, Dean este bine. E în partea de nord a castelului, la spital. A avut un conflict, dar nu vă faceți griji e foarte bine acum, spuse domnul director.
- Putem să îl vedem?, întrebă Alice.
- Nu este o hotărâre buna sa patrulați singuri prin castel, având în vedere regulile școlii, așa că mă puteți urma. Vin cu voi, spuse directorul.
Cei trei urcară scările până la ultimul etaj al castelului, și se îndreaptară către aripa de nord al castelului, care era mult mai diferita de etajele inferioare ale castelului. Era mult mai neamenajată și părea foarte pustie. Tavanul era plin de crăpături și părea foarte umed, ca și cum ploile și-ar fi făcut de cap pe acolo.
În aripa de nord a castelului, la spital, se afla Dean care era întins pe un pat pentru a se odihni.
-Dean, ești bine?, întrebă Alice.
-Nici când nu am fost mai bine. Trebuie să recunosc că mi-a priit bine somnul acesta, spuse Dean.
- Drăcie omule ești la spital. Ce s-a întâmplat?,spuse Rick.
- Vă amintiți că v-am spus că ies să iau o gură de aer azi dimineață? Ei bine când am vrut sa intru, am fost lovit de ceva anume. Nu am fost atins deloc, doar am fost împins pe jos de ceva, leșinasem, spuse Dean.
- Mandr.. cine ar fi putut să facă așa ceva?,spuse Alice.
- Nu știu. Dar un lucru este cert. Elvor nu mai este un loc sigur, spuse Dean.
- Sfatul meu ar fi să îl lăsăm pe domnul Clover să se odihnească în seara aceasta aici, iar noi sa ne întoarcem la ale noastre, spuse domnul director.
- Vorbim mâine amice, spuse Rick strângând mâna cu Dean.
- Noapte buna Dean, spuse Alice.
Cei doi se îndreptară spre camera lor, iar directorul spre biroul său.
A doua zi dimineață, Dean și cu Alice se aflau la cursu de magie și farmece pentru examen.
- Ai reușit să înveți ceva?,îl întrebă Alice.
- Frânturi, spuse Dean sec.
- Ești îngândurat? Ce s-a întâmplat?, întrebă Alice.
- Pergamentul a spus ceva. Să găsesc steaua ce a căzut pe acest tărâm. Nu înțeleg ce vrea să însemne asta, spuse Dean.
- M-am gândit la asta de ieri încoace și am ajuns la o concluzie, spuse Alice.
- Care anume?, întrebă Dean.
- Aveam bănuiala asta de când ai spus că Mandrake îți e rudă. Iar pergamentul spunea clar că tatăl și fiul vor lupta împreună. Mă tot gândesc și cred că Mandrake este tatăl tău adevărat, spuse Alice.
- În nici un caz. Nu are nici o noimă. Eu am o familie sau am avut..., spuse Alice.
- Ba mai mult, cred că umblăm după cai verzi pe pereți. Am impresia că Mandrake nu este în spatele acestui conflict, spuse Alice.
- El este, Alice,spuse Dean. El a fost mereu răul. El este diavolul.
- Ești orbit de ură. Știu că și tu ai aceeași bănuială. Nu poți accepta adevărul că tatăl tău este Mandrake, spuse Alice.
- Închide subiectul..., spuse Dean.
Alice tăcu. Își pregatiră stiloul pentru examen și se comportă de parcă acea discuție nu ar fi existat.
Profesoara intră în sala de cursuri și împărți foile de examen pe fiecare bancă. Subiectele de examen erau cu multiple alegeri, ceea ce îl făcea să fie mai simplu decât așteptările elevilor.
Toți elevii scriau, concentrați pe examen, însă Dean nu își putea găsi concentrarea în nici un fel. Într-un final luă hotărârea să își folosească intuiția și memoria, poate poate reușea să scrie ceva.
La sfârșitul orei, elevii predară lucrările, ultimul fiind Dean . După predarea lucrării, aceasta se așezase în banca lui, văzând cum sala de clasă se elibera treptat.
- Te supără ceva băiete?, întrebă profesoara.
- Ah nu. Nimic, spuse Dean.
Acesta se ridică din banca lui și se îndreptă către fereastră uitându-se în gol.
Între timp Alice, ieși afară cu Rick, pentru a-i spune și lui ceea ce credea despre Dean și Mandrake.
- Rick, cred că este adevărat. Dean începe să fie demoralizat, vezi și tu asta. Știe și el că este adevărat,spuse Alice.
- Are nevoie de noi, mai ales acum când lucrurile stau din ce în ce mai prost, spuse Rick.
- Este incăpățânat. Are de gând să ducă toată această luptă de unul singur, spuse Alice.
- E doar un copil..., spuse Rick.
- Este cel mai special dintre noi, spuse Alice.
În sala de cursuri intrară Mandrake, pentru a corecta niște lucrări ale elevilor din anul IV.
Dean își îndreptă privirea spre Mandrake, fără să scoată un cuvânt. Se simțea mai trist ca niciodată. Mandrake se uită la el preț de câteva secunde, iar apoi se așezase pe scaunul lui. Din nou aceeași tăcere între ei. Din nou același sentiment de nestăvilit. Dean își luară geanta și ieși din clasă în aceeași tăcere.
Traversând coridorul, îi zărește pe Alice și pe Rick lângă fereastră.
- Lasă-l. Vrea să fie singur, spuse Alice.
- Este debusolat, spuse Rick.
- Lasă-l să accepte adevărul. Adevărul este mereu dureros. Îi va lua ceva timp. Între timp, trebuie să avem grijă să nu facă vreo prostie. Simt că o să riposteze la un moment dat,iar asta îi va face rău, spuse Alice.
- ,, Tatăl și fiul vor lupta împreună.." , intonă Rick. Ce vrea să însemne asta?
- Mandrake nu este in spatele acestui conflict, doar Dean crede asta, spuse Alice.
