Elevii se pregatiră de evacuarea castelului,luându-și bagajele. Mulțimea de elevi ce se îmbulzea în fața porții,părea înfricoșată de cum stau lucrurile. Elvor nu mai fusese închis niciodată. Arestarea preventivă a profesorului Mandrake era doar pentru a asigura necomplotarea și întărirea siguranței.
Cei trei prieteni coborâră prin spatele castelului, încercând să se furișeze cât mai bine. Treptele erau largi și alunecoase de la ploaia ce avusese loc cu câteva minute înainte.
- Mama mea e în Elvor, spuse Alice.
- De unde știi?, întrebă Rick
-Probabil pentru că o văd acolo în stație, spuse Alice. Nu vă faceți griji nu mă duc la ea. Soarta lumii e in joc .
- Atitudinea ta e mereu așa bună?, întrebă Dean.
- Nu. Dar nu în fiecare zi salvezi lumea, spuse Alice.
- Acum vreau să mă urmați, hanul Deroll este jos în oraș, continuă Rick.
Copiii coborâseră în oraș, furișându-se. Trecătorii erau agitați. Alergau speriați pe străzi, cel mai probabil dorind să fugă din Medding.
-Tu ești Dean Clover!, strigă unul dintre unul dintre trecători.
- Prindeți-l, strigă altul.
Cei trei începură să alerge de mulțimea furioasă ce ii urmărea.
- Clover!, se auzi încă o dată strigătul.
-Fricoșii, spuse Dean.
- Ține pasul!, strigă Alice.
La câțiva pași intrară în hanul Deroll, închizând ușa.
- Haideți în față la mese, spuse Rick înaintând în față.
Hangiul se uită un pic ciudat la ei preț de câteva secunde, apoi își văzu de treabă. Hanul era destul de mare.
Mesele erau goale, nici măcar un client.
- Bună ziua!, spuse Rick. Cred că îl recunoști pe prietenul meu Dean.
- Așa și?, întrebă hangiul.
- Cred că ar trebui să vorbești cu el mai degrabă, spuse Rick.
- În regulă atunci, afirmă hangiul.
- Domnule, spuse Dean, căutăm un localnic. Un localnic Pergo. Am vrea să știm unde locuiește.
- Păi l-ai găsit, spuse hangiul. Eu sunt Pergo.
- Profesorul Mandrake ne-a trimis la tine, continuă Dean.
- A fost cel mai bun prieten al meu. Știu de ce te-a trimis aici, spuse Pergo.
- Nu prea mai avem timp. Suntem grăbiți, spuse Dean.
- Liniștește- te băiete. Ești pe mâini bune. Spune-mi doar ce cauți. Mandrake mi-a spus că o să mă întrebi despre ceva anume, ceva esențial, grăi Pergo.
- Ce știți despre steaua care a căzut pe aceste meleaguri?, întrebă Dean.
- Este o legendă. Se spune că odată au fost doi tineri. El era îndrăgostit de ea, însă ea nu avea nici un sentiment pentru el. Oricât de mult ar fi încercat băiatul să o cucerească, eșua mai tare. Era extrem de sensibil, însă dragostea pe care o oferea el era ceva cu totul aparte..
- Oamenii nu vor putea înțelege niciodată dragostea pură. Când cineva dă totul, se pierde pe sine, spuse Alice.
- Într-adevăr, afirmă Pergo dând din cap. Fata era îndrăgostită de altcineva, o persoană care nu oferea nici măcar pe sfert cat oferea băiatul îndrăgostit.
În goana lui după cucerirea fetei, inima i se spărgea. Într-o zi, fata l-a ales pe cel ce iubesc mai puțin, dorind să se căsătorească cu el. Inima băiatul a fost distrusă complet. A doua zi după nuntă, băiatul muri, iar în locul în care a murit, s-a născut o stea. Steaua s-a ridicat la cer timp de 10 ani, iar apoi a căzut înapoi pe pământ. Se află aici. In Medding.
- Unde?, întrebă Dean.
- Are viață. Poate simți intențiile pe care le iei. Te călăuzește. Dacă ajunge sa îți fie loial, te va apăra chiar și de moarte, spuse Pergo. Steaua se află în marea criptă. Doar Mandrake și cu mine am putut să o găsim.
- Marea criptă....unde se află asta? - -Ar fi bine sa vin cu voi, spuse Pergo.
Porniră într-un final către Marea Criptă printr-un tunel subteran, pentru a scăpa de cei ce îi vânau.
Tunelul era lung și întunecat, semn că nu mai fusese folosit de mult timp.
- Să nu vă apropiați prea tare de stea. Este extrem de sensibilă, spuse Pergo.
Într-un final ajunseseră cu toții la Marea Criptă, care era extrem de sinistră. Cripta era cufundată în întuneric. Era o liniște de moarte.
- Trebuie să fie aici, spuse Pergo. Ar fi bine să intri doar tu Clover, dar ai grijă nu o subestima, este mai mult decât pare a fi.
Dean coborî în criptă mai adânc, nu știa concret cum o sa arate sau ce o sa se întâmple.
Odată intrat în subsol, Dean văzu o scânteie de lumină de o frumusețe inimaginară. Acesta lua aminte la sfatul lui Prego, de a nu se apropia prea mult de stea și hotărî să rămână în loc. Pentru un moment scânteia stătu pe loc. Dean se uită intens la ea, știa că va trebui ca steaua să îi vadă sufletul mai întâi. După câteva secunde, scânteia se apropie mai mult de Dean, fiind vigilentă. Dean păru un pic speriat, nu știa ce are de gând să facă acea scânteie. La un moment dat, scânteia se opri în fața lui,iar Dean închise ochii. Aceasta se apropie de inima lui Dean și intră în ea.
Dean se simțea ciudat, simțea ceva ce nu a mai simțit niciodată. Era ca și o mângâiere caldă a unei mame. Preț de câteva secunde scânteia stătu in sufletul lui Dean, iar apoi ieși.
- Îți cunosc povestea, spuse Dean. Ai suferit după o fată.
Scânteia stătu in loc și nu făcu nimic.
- Știu cum este sa nu fii iubit. Eu nici măcar nu îmi cunosc familia adevărată, spuse Dean făcând o pauză. Vreau sa pun capăt războiului acesta, odată pentru totdeauna. Pentru a salva lumea aceasta și pentru a-mi salva prietenii.
Scânteia începu se se mărească, luând întruchipare de om. Era un prinț, extrem de frumos.
- Ți-am citit mintea și ți-am văzut sufletul, spuse prințul. Ai face un sacrificiu pentru a-ți vedea prietenii in siguranță.
- Da. Tocmai. Îmi pare rău pentru ce ți s-a întâmplat, spuse Dean.
- Unele lucruri nu mai pot fi date înapoi, spuse prințul. Eu am într-adevăr puterea de a mă întoarce în timp pentru a mai încerca odată, însă deja i-am văzut sufletul și ei. Nu mi-aș putea găsi dragostea in lumea aceasta. Oamenii nu știu să iubească cu adevărat.
- Știu că nu te consolează ce spun acum, dar... probabil nu ai întâlnit persoana potrivită. Îmi dau seama că îți e teamă să iubești din nou, spuse Dean.
- Cine a spus că m-am oprit vreodată din iubit?, întrebă prințul.
- A trecut multă vreme totuși, spuse Dean.
- Dragostea nu se măsoară în timp, spuse prințul.
- Sufletul tău are puteri miraculoase, nu-i așa?, întrebă Dean.
- Pot vindeca o inimă rănită, dar niciodată pe a mea , spuse prințul. Pot aduce fericirea în jur, însă nu pot fi fericit.
- Avem nevoie de ajutorul tău, grăi Dean.
- Mă tem că nu vreau sa fac asta. Lumea aceasta m-a distrus. Nu o voi salva, refuză prințul.
- Este adevărat că doar in fața mea ai luat chip uman?
- Nu. A mai fost cineva. Acum mulți ani. Un băiat, destul de chipeș pentru vârsta lui. Seamănă cu tine, îi răspunse prințul.
- Mandrake. Lui i te-ai mai arătat, spuse Dean.
- Oricât de mult îl urăști băiete, el este tatăl tău. Îi cunosc povestea foarte bine, dar mă tem că datoria mea nu este sa îți spun povestea lui. Asta el va trebui să o facă. Însă un lucru este cert. Mandrake este cel mai bun om pe care l-a avut Medding, spuse prințul.
- Pergamentul din Turnul Nox, mi-a spus că trebuie să te găsesc. Este o profeție, spuse Dean.
- O profeție care poate fi interpretată greșit, continuă prințul.
- Nu o fă pentru ea. Ea nu va știi niciodată să te iubească. Fă o pentru cei ce te apreciază așa cum ești. Eu te admir și cel mai probabil și tatăl meu, spuse Dean.
- Cu ce m-ar ajuta asta pe mine?, întrebă prințul.
- Pentru ca lumea sa audă de tine. Arată lumii puterea ta. Arată cine ești cu adevărat, îl sfătui Dean.
- Demonul ce se alfa în Medding în noaptea asta va face vărsare de sânge. Ai grijă de prietenii tăi băiete. Demonul a trăit într-adevăr între pereții lui Elvor și trăiește. Atâta timp cât eu trăiesc, tu vei fi protejat de rău, spuse prințul, apoi dispăru.
-
