Confuzie

179 7 0
                                    

- Ce sa stiu?

- Nimic, spune el dupa o tacere in care a analizat-o din cap pana in picioare. Ma duc sa iti aduc niste gheata, si paraseste camera pana apuca sa ii mai spuna ceva.

Cand s-a intors in camera, Eva era in baie si incerca sa se schimbe in pijamale. Bate usor la usa baii si deschide usa incet:

- Eva? Esti ok? Spune in timp ce baga capul pe usa. Si atunci o vede, cu spatele gol spre usa, plin de plagi suturate si hematoame ce se inchisesera la culoare. Ai sa-mi bag....

- Sunt ok, raspunde ea si isi acopera sanii cu mainile, dar ramane cu spatele la el.

- Nu esti.. asta nu e ok.. Lasa-ma sa te ajut, incearca el sa isi revina si inghite in sec.

Realitatea il loveste brusc, a fost acolo cand s-a intamplat, a fost partas la durerea ei, a stiut in ce stare e si totusi a lasat-o in camera de pedeapsa, si cel mai rau dintre toate, i-a placut asta. I-a placut sa fie inauntru ei, sa o simta atat de aproape de el, sa isi umple narile de parfumul ei in timp ce o umplea pe ea. Isi loveste fata cu palmele, isi aseaza erectia care incepusera sa il deranjeze si, sub indicatiile ei, incepe sa o maseze cu unguentul cu heparina peste hematoame si vanatai si cu crema lor speciala peste celelalte rani. Ii observa coastele invinetite mai tare decat spatele si, in timp ce ii aplica unguentul, o vede cum isi tine ochii inchisi si isi musca buzele de durere.

- Seth? Intreaba ea dupa ce iese din baie.

- Da?

- Ce ar trebui sa stiu? Spune in timp ce se aseaza pe marginea patului.

- Of.. Nimic, si o priveste fix, fara machiaj, cu ochiul invinetit, fata si ea plina de rani, un zambet fals lasat de urma de la calus si tristetea ce o apasa.

- Te rog, spune-mi.. De ce am fost pedepsita?

- Nu stiu..., incearca el sa minta, dar privirea ei inca il fixa

- Am ajuns prea devreme de revelion? Sau e ca ...

- Nu, o intrerupe el. Nu e asta

- Sau a aflat de mine si Nick? Spune cu o voce tremuranda si abtinandu-se sa nu planga. Seth incuviinteaza din cap scurt.

- Multumesc.. ca mi-ai spus..

- Imi pare rau, Eva. Imi pare rau pentru tot. Imi pare rau ca...

- E ok, ii spune cu o voce ciudat de calma, motiv pentru care Seth isi ridica privirea din pamant si o privea in ochii ei ce isi pierdusera culoarea, ramanand de un verde atat de sters incat abia se observa. Nu ai de ce sa iti para rau. Am avut noroc ca am scapat doar cu atat, isi mentine zambetul.

Cuvintele ei l-au socat. Zambetul ei l-a facut mai confuz decat pana atunci. Credea ca sufera, dar e atat de linistita si sigura pe ea. Un gand fugitiv ca i-ar fi placut i-a trecut prin minte, dar imaginile cu trupul ei brazdat de rani i l-a alungat imediat. La fel ca in multe seri, s-a asezat cu spatele la el si a incetat sa ii mai raspunda.

Au trecut 2 saptamani de cand a inceput scoala, iar Eva era acasa, studiind cateva poze pe care i le trimisese Nick la caiete. I-a raspuns in urma cu cateva zile la mesaje ca sa ii multumeasca ca o tinea la curent cu notitele de la ore si cu temele, desi se ferea de stapani. Constantin o tinea la distanta la fel ca inainte, iar doamna Lorena si Angela erau mai tot timpul nedespartite. In timp ce Seth si Angela erau la scoala, ramanea singura cu ei in casa, dar interactiunea era minima.

Zambete ucigase 18+Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum