Zambete ucigase 18+

Licitatia

S-a imbracat in graba, a luat rochia de pe spatarul scaunului si a fugit spre camera ei. A facut o baie rece, pentru ca apa fierbinte i-ar fi accentuat durerea si lacrimile erau mai usor de oprit cu apa rece. Se uita la corpul ei plin de vanatai si de cateva cicatrici subtiri pe care le avea, in oglinda de pe usa baii, apoi s-a intors cu spatele sa vada noile urme. Din fericire, roseata nu mai era puternica, ramanand numai fasia de sange din ultima lovitura si urmele haotice. Se sterge repede de picaturile de apa care se scurgeau pe corpul ei si se imbraca cu noua rochie. O rochie simpla, maro, cu bretele subtiri si lunga pana deasupra genunchiului, dar dintr-un material usor modelabil. Isi regleaza bretelele la lungimea necesara si iese din baie grabita, incaltand in fuga balerinii primiti ieri. Arunca o ultima privire asupra aspectului ei si ofteaza scurt inainte sa paraseasca camera.

Stapanul ei o astepta in fata usii cu ochii in smartphone-ul sau care cronometra timpul ramas pentru ajungerea ei. Se apropie de el cu privirea in jos si asteapta cuvintele lui de nemultumire. Isi blocheaza telefonul si ii pune o mana pe spate, indemnand-o sa iasa pe usa deja deschisa. In curtea mare din fata ei era parcata una din masinile lui din care coboara Bogdan, imbracat intr-un costum negru, cu un papion alb si cu pantofii negri. Tatal sau purta un costum albastru inchis, asortat cu o pereche de pantofi maro si fara cravata sau papion, doar o batista alba in buzunarul sacoului. Eva se indreapta spre masina si Bogdan o astepta cu acelasi zambet pe fata si cu o cutie in mana, pe care i-o intinde in momentul cand ea ajunge in dreptul lui.

- Pentru pranz, vei purta asta ca semn distinctiv. Dupa care ii deschide portiera masinii.

Inainte sa urce in masina de lux, arunca o privire spre casa unde doamna cu baietelul iesisera sa isi ia la revedere de la ea. Adrian alerga spre ea, in ciuda strigatelor mamei si se opreste in fata ei zambind inocent, un zambet cald la fel ca al mamei sale. Eva se apleaca spre el si el o saruta pe obraz fericit:

- Stiu ca ai sa te intorci aici pentru mine. Iti ordon sa te distrezi! Si o strange in brate scurt

Ea ii zambeste si il strange tare in brate apoi se ridica si se urca in masina uitandu-se spre stapana ei care ii facea cu mana si ii zambea. Stapanul venise si el langa masina si se urca in spate alaturi de ea. Isi descheie nasturule sacoului si ii spune fiului sau ca pot porni la drum. Eva incepea sa aiba emotii si se uita incontinuu la cutia din poalele ei. Bogdan o observa in oglinda si ii spune sa o deschida pana nu uita de ea. Cu mainile tremurandu-i de emotii sau de frica, nici ea nu stia, a desfacut capacul cutiei si vede un minunat corsaj din trandafiri albi impodobit cu perle si panglici tot albe. Il scoate din cutie si incearca sa si-l prinda la incheietura, dar stapanul o prinde gentil de mana si il prinde pentru ea. Ea multumeste si pune cutia deoparte, ca sa nu le incomodeze drumul. Dupa cateva minute, ajung la o sala de bal, aranjata cu flori de toate culorile si cu parcarea aproape plina de masini de colectie. Bogdan lasa cheile angajatului din parcare si deschide usa tatalui sau, in dreptul covorului rosu care se intindea pe o distanta de cativa metri pana la usa mare a salii. El iese din masina aranjandu-si costumul si butonii de la camasa, apoi ii intinde mana sa coboare si ei. Ii inchide portiera si se intoarce spre ea.

- Asa, acum e mai bine. Concluzioneaza dupa ce ii aranjeaza parul ei negru si usor ondulat. E timpul sa aplici ce am repetat.

Ea aproba din cap si il prinde de brat exact cum au repetat. Bogdan se aseaza in stanga ei si merge alaturi de ei in imensa sala de bal. La intrare, erau intampinati de un cuplu in varsta, cu zambetul pana la urechi si cu pahare de sampanie in mana. Dupa prezentarea invitatiei si confirmarea participarii la licitatie, li s-a inmanat cate un pahar de sampanie celor doi barbati si au fost rugati sa isi ocupe locul rezervat.

Interiorul era intr-o completa antiteza cu exteriorul salonului. Luminile erau diminuate, iar de-a lungul culoarului erau piedestale din marmura neagra la fel ca podeaua salii. Peretii erau tapetati cu modele florale albe si negre, iar de tavan erau atarnate superbe candelabre de dimensiuni aproape inemaginabile. Fiecare barbat sau cuplu era insotit de cate o persoana imbracata in maro, de diferite varste, cu cate o culoare distinctiva. Eva se uita mirata in jurul ei pana cand starea ei de neliniste s-a accentuat. Pe masura ce inaintau, piedestalele sustineau atat copii cat si adolescenti, care stateau drepti si erau analizati de alti invitati, cu stapanul lor in spate, urmarind si prezentand calitatile fiecaruia. Se aude gongul de 3 ori, iar Bogdan o ridica si pe Eva pe un piedestal, mai indepartat de cele ale copiilor, inconjurata de alte fete, imbracate in maro, cu zambetul pe buze, spatele drept si relaxate. Bogdan ii face semn sa se aplece si ii sopteste: „Pregateste-te de ce va urma si nu uita, nu riposta". Ea se ridica inapoi si isi indreapta privirea inainte, unde erau baietii adolescenti urcati si ei pe piedestale. Stapanul ei se pune in spatele ei si isi verifica telefonul scurt, apoi ii face semn fiului sau sa plece spre sala de licitatie.