Inceputul

871 13 0
                                    




Beatrice

-Nu mai suport sa ma judeci pentru ceva ce nici eu nu mi-am dorit! Nu e vina mea ca mama a murit cand ma nastea! M-ai facut sa ma simt vinovata atata timp pentru asta, dar m-am saturat, o sa plec, tip la tata, ridicandu-ma nervoasa de la masa.

-Bine, si asa m-am saturat de tine si de ifosele tale de rasfatata! Daca puteam sa aleg preferam ca tu sa fi cea care murea!

Se vede in ochii tatei ca isi regreta imediat cuvintele, dar stiu ca e adevarat si ma doare enorm. Ma duc la mine in camera plangand si imi iau geanta de voiaj de pe dulap. Incep sa imi pun in ea toate lucrurile de care am cea mai mare nevoie si, in final, asez cu grija deasupra toate economiile mele si rama cu poza mamei. De ce nu e aici? De ce m-a parasit cand aveam atata nevoie des ea?

Pun pe mine cele mei groase haine, imi bag telefonul in buzunar si dau sa ies din casa.

-Daca pleci, nu te mai intorci aici niciodata sa-ti fie clar! se aude tata parca din alta lume, dar era prea tarziu, am deschis ura si am iesit fara sa ma uit macar odata in spate, stiind ca nu o sa ma iubeasca niciodata asa cum ar trebui.

Afara ploua cu galeata si regret ca nu am luat o umbrela, dar fug cat de repede pot prin ea si nu ma opresc pana cand nu ma indepertez destul, iar atunci imi dau seama ca ajunsesem intr-un catier destul de periculos, asa ca intru intr-un magazin ca sa ma adapostesc pentru moment si sa imi gandesc o noua strategie. Intreb unde este baia si intru acolo cu geanta. O desfac si scot plicul cu bani. Aveam prea putini bani pentru a inchiria chiar si cel mai prpadit apartament din oras. Am iesit de aolo dezamagita si m-am gandit sa ma duc in dimineata aceea sa ma angajez ca si ospatarita sau ceva. Eram ingandurata, asa ca nu am observat cand a intrat un grup de barbati inspaimantatori si am intrat fix intr-unul dintre ei.

-Ai grija pe unde calci. Tu stii cu cine vorbesti!? spune acesta si se uita urat la mine, dupa care expresia i se schimba intr-una de faricire.

-Imi cer scuze, nu v-am vazut... ii spun speriata.

-Nu este nimic, frumos-o, spune cu un ranjet pe fata.

Ies rapid din magazin, dar el si grupul lui ma urmaresc. Incep sa alerg, dar nu am scapare, erau mult mai rapizi ca mine, asa ca m-au prins imediat din urma si doi dintre ei m-au imobilizat. Atunci am realizat ca imi uitasem geanta in baie, iar inima mea s-a rupt in doua, fiindca asta insemna ca nu mai aveam fotografia mamei.

-Va rog, lasati-ma! tip eu dispereta, dar drumul ere pustiu.

-Nu scapi asa usor. Ai niste forme asa de frumoase si pari destul de tanara, cati ani ai?

-13 ani! Nu stiu nimic, lasa-ma sa plec!

-Nu ma minti, spune nervos si imi da un pumn in burta, iar daca nu ma tineau as fii cazut pe jos.

-Bine, bine, am 16 ani, spun eu exasperata. Durerea este mare si imi vine sa plang, dar nu vreau sa par si mai vulnerabila decat sunt.

-Baieti, duceti-o la masina, am cateva idei pentru ea, spune deja razand si simt cum incep sa tremur de frica. Pari atat de pura, esti virgina?

-Da, lasati-ma sa plec, va rog, nu va sunt de folos, ii implor eu.

-Asta crezi tu.

Barbatii ma tarasc pana la o duba neagra si ma arunca in spate. Se napustesc asupra mea si ma dezbraca violent, iar eu incep sa plang si sa ii implor sa ma lase in pace. Barbatii incep sa se certe care sa ma futa primul. Imi ingheata sangele in vene si ma pun intr-un colt, incercand sa ma feresc de privirile lor dezgustatoare. Unul dintre ei, cel care m-a lovit si mai devreme, se apropie din nou de mine si le ordona celorlalti sa ma tina. Omul ia o sticla de apa din duba si o desface, scoate un pliculet cu ceva alb sub forma de granule. Toarna intregul continut al plicului in apa si o amesteca. Se face putina spuma in sticla si imi dau seama ca nu e de bine. Mi-o intinde, dar nu vreau sa deschid gura. Probabil a facut asta in fata mea doar ca sa ma sperie mai tare. Imi strange nasul cu putere si simt la nu mai pot sa respir, asa ca cedez si imi deschid gura, disperata sa simt din nou aer in plamani. El profita de situatie si ma face sa inghit continutul sticlei, spunandu-mi ca daca scuip apa nu o sa raman doar fara virginitate, iar asta ma sperie atat de tare incat o inghit. Apa are un gust usor sarat, dar atat.

Doar a meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum