Au trecut cam 10 zile de cand Diego m-a lasat in camera asta nenorocita. Orice om normal la cap mi-ar spune sa fiu recunocatoare ca m-a lasat in pace, si as fi fost, daca nu eram si uitata. Nu am mai mancat efectiv nimic zilele astea, fiindca nimeni nu a intrat aici. Am vrut sa ies de mai multe ori, dar usa e incuiata, iar gemuletele din camera sunt mult prea mici pentru a iesi pe ele. I-am trimis peste 100 de mesaje lui Diego si telefonul nu ma lasa sa ii scriu sau sa sun pe altcineva fara o parola pe care nu o stiu, bineinteles.
In momentul asta am cautat pe net cum sa dechid o incuietoare si ma chinui sa inteleg cum ar trebui eu sa ,,simt" usa ca sa o pot descuia. Eu inteleg ca e suparat pe mine, dar nu poate pur si simplu sa ma lase sa mor de foame in vila asta a lui. Am facut tot ce mi-a trecut prin cap ca sa-l conving sa ma ierte, dar acum deja exagereaza si nu ma intereseaza ca probabil o sa ma vada cineva.
Nu stiu cum am facut asta, dar am reusit, am descuiat afurisita aia de usaaa. Acum tot ce trebuie sa fac e sa ma strecor pana la bucatarie. Ce se poate intampla rau?
Bineinteles ca m-am inselat. Imediat ce am iesit pe hol am auzit un sunet puternic de gloante. Singurul meu gand a fost sa cobor sa vad daca a patit Diego ceva. Am zburat efesctiv pana la parter si am gasit motivul sunetelor stand chiar in fata mea. Parea ceva scena scoasa direct dintr-un film din ala de actiune. Niste oameni cu cagule stateau in fata usii, avand sange pe haine, probabil de la oamenii lui Diego. El statea in picioare, singur, in fata lor, ranit grav la umarul drept, dar nelasand pistolul din mana. Normal ca nimeni nu m-a observat si, cum am ramas efectiv blocata acolo, am asistat la lupta dintre Diego si acei oameni, stiind ca nu pot sa fac nimic. Din fericire, Diego a reusit sa impuste mare parte din oameni, ramanand doar cu acela care parea a fii seful, dupa cum a fost protejat de restul. Erau atat de aproepe unul de altul. Diego a ramas fara gloante, asa ca a incercat sa ia pistolul adversarului sau.
Intr-o fractiune de secunda am simtit metalul rece al pistolului cum imi atingea piciorul gol. Nu am stat nici macar putin pe ganduri si l-am luat. Am indreptat pistolul spre pieptul atacatorului si am apasat pe tragaci. Abia la cateva secunde distanta am realizat ce am facut si ca tocmai impuscasem un om pentru Diego, dar tot ce ma interesa era sa il vad pe el bine.
***
Ma aflam in sufragerie langa doctorul care il trata pe Diego. Eram atat de ingrijorata si nici nu merita.
-Beatrice, vino mai aproape te rog, imi zice printre mici gemete de durere (cinva ii cosea umarul pana la urma).
Imi era atat de mila de el, singurul calmant al lui fusese o sticla de wisky. Ma apropii de el si se uita la mine cu ochii aia verzi ai lui.
Imi pare rau ca mi-a luat atata sa postezzz
Sper ca ma iertati si imi scrieti daca vreti capitolul urmator...Astept comentarii si voturi ❤️
CITEȘTI
Doar a mea
RomanceEa crede ca nu este in cautare de aventura si sex, dar se pare ca se inseala. Diego ii deschide ochii spre lumea minunata a bdsm ului cand o rapeste Poveste 18+ Trebuie sa mentionez faptul ca toate pozele folosite sunt luate de pe internet.
