Nici nu mai stiu...

339 8 0
                                    


   Ma trezesc in dimineata urmatoare cu o durere generala a corpului. Imi amintesc brusc tot ce s-a intamplat cu o zi inainte si ma ridic tremurand de pe podeaua rece a baii. Ma duc in patul meu, iau telefonul si imi pun castile in urechi. De data asta nu mai plang, doar stau acolo fara emotii timp de vreo doua ore pana cand sunt intrerupta de un ciocanit. 

   A intrat o doamna, surprinsa ca sunt treaza. Mi-a scos niste blugi mulati negri si un tricou portocaliu, apoi mi-a zis sa ma imbrac si sa cobor la masa ca ma asteapta Diego. Am facut asa cum mi-a spus, fiindca nu voiam sa il supar.

Diego se afla la masa si scrie ceva documente, probabil pentru munca. Isi ridica capul cand ajung in dreptul lui. Imi face semn sa ma asez pe un scaun si ma intreaba daca am dormit bine. Ii raspund sec cu un 'Da'. 

Lexi ne aduce mancare si eu ma uit in farfura mea simtind ca o sa vomit doar de la asta. Cred ca orice ere in pliculetul ala m-a afectat destul de rau, dar senzatia de aseara pe care am avut-o dupa tot ce se intamplase imi aminteste ca a meritat. Diego isi ridica brusc capul din actele lui si se uita in farfuria mea, apoi la mine. 

-Nici nu te-ai atins de mancare. Ce-i cu tine? vreau sa-i zic ca e numai vina lui, dar nu pot.

-Nu imi este foame, ii raspund cat de sec pot, din nou.

-Deja m-am saturat sa te tot aud cu scuze din astea penibile, zice furios si se ridica de la masa. 

Am crezut ca vrea sa plece, dar, in schimb, imi strange mana stanga cu putere si ma taraste dupa el. Eu incep sa plang tacut si, fara sa vreau, ma impiedic in ceva din cauza panzei de lacrimi din ochii mei. El nici nu se uita la mine, ma ridica rapid si ma arunca pe usa camerei mele, care nici nu stiu de ce era deschisa. Ma asteptam sa ma loveasca sau ceva, dar tot ce face e sa-mi spuna 'Sa nu intraznesti sa iesi din camera asta fara acordul meu', apoi tranteste usa si o incuie, ceea ce nu a mai facut pana acum. 

Eu ma asez in pat si pur si simplu ma holbez la tavan. Stiu ca mi-am dorit sa scap de tata, dar doar cateva zile in care sa imi limpezesc mintea, nu ma refeream la asta. Imi vreau viata inapoi, dar nu atat de tare pe cat ar trebui.


Doar a meaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum