Când am ajuns acasă deja începuse să se lumineze afara și picuri de apa curgeau leneșe pe gresia din hol.
Mă simțeam că în zombi, mergând fara viață ,mă dezbrac mecanic și mă indrept spre baie unde dau drumul apei fierbinții dar nici măcar acesta nu mă încălzea .
Voiam sa dau uitări tot ce sa întâmplat dar corpul meu trădător nu mă lăsa. Mintea îmi era plină de imaginea lui acolo privindu-ma in modul ăla care mă făcea să uit de toată rațiunea.
Îmi apar ochii lui triști in momentul când i-am tipat in fata că eu nu simt la fel dar cu câteva secunde in urma îl sărutasem de parca el îmi era hrana și voiam să gust până la moarte
Îmi scutur capul vrând să scap de imaginea lui dar indiferent ce făceam el nu dispărea,era imprimat pe retina mea îmi era tatuat in suflet atât de adânc încat mă înecăm in propria respiratie.
Pe buze inca simțeam gustul lui și îmi era frica sa le ating că aceea senzație sa nu dispară.
Cum mă voi mai uita in ochii lui? Cum o voi mai privii pe ea? Ahhh..toată treabă asta era al dracului de complicată.
Ies din baie și nu mă obosesc să mă îmbrac . Mă arunc în pat și trag pătură peste mine. Aveam se gând să dorm ateva ore până trebuie să intru în tura de noapte.
Dar înainte să închid ochii îmi aud telefonul și când văd numele de pe ecran realizez că îi promisesem că îl vizitez.
- da ii răspund scurt
-ce faci? Vocea lui suna mai puternică
- vreau sa dorm ii spun rece și îmi venea să mă lovesc singur când îmi aud propriul timbru vocal
- te-am deranjat... Iarta-ma.
- nu, sunt doar obosit. Voi trece diseară pe la tine și cu aceasta promisiune îi închid telefonul.
Somnul mă înghite in întunericul lui și mă las purtat de el.
Îmi simțeam usturimea din ochii și abia puteam sa ii deschid. Alarma telefonului ma trezea la realitate și cu mana îl opresc fara să îmi deschid ochii.
Într-un final mă ridic din pat având privirea tulbure. Mă rugam ca ploaia se aseară sa nu fii făcut mai multe ravagii în mine și să mă țină pironit in pat răcit.
Mă îndrept spre baie dând cu apa pe fata că să spăl urmele somnului și îmi iau uniformă începând să mă îmbrac leneș.
Îmi pun cafeaua în termos și ies pe usa,înainte să fac ultimul pas spre exteriorul întunecat inspir adânc adunând tot curajul de care aveam nevoie în acel moment.
Îmi afișez pe chip o masca impasibilă și pornesc spre mașină unde el mă aștepta așa cum o făcea mereu.
Nu îl privesc,nu aveam puterea sa îmi îndrept atenția asupra lui pentru că altfel îmi pierdeam orice fel de rațiune.
Simțeam că mă privește dar nu dădeam importanta chipul meu era o fortăreață grea de pătruns.
Mă urc la volan și el îmi imita gestul intrând în mașină. Pornesc statia din interior care deja semnala o problema
CITEȘTI
Criminals
Fiksi Penggemar" Nu mai aveam răbdarea necesară să aștept legea să își facă treaba. uram în acel moment că eu făceam parte din aceasta lume. gustul amar din gura era mai puternic că niciodată și eram mai hotărât că niciodată să îmbrac acesta masca a întunericul...
