《 Da, sunt o tocilară 》-Fanfiction

《 Capitolul 3 》

După terminarea orei de chimie Ovi mi-a propus să mergem la cantină să mâncăm ceva. Când am deschis uşa, toți ochii au fost pe mine , eu nu i-am băgat în seamă şi mi-am luat o tavă ca să-mi pun mâncarea nesănătoasă.

-Hai, să mergem la prietenii mei? îmi spune aprope de masa unde era grupul ce-l mare.

Cineva mă prinde mână strâns fortându-mă să mă întorc.

-Scumpo, nu te duce cu ratații ăştia . Stai cu noi. eu mă întorc cu tot corpul spre vocea prea cunoscută a lui Dumi.

-Singurul ratat de aici eşti! îi țip în față. Ce-ai cu mine? Dacă crezi că sunt o o fraieră să-ți cad în pat instantaneu , te înşeli amarnic. Nu sunt ca târfele astea! şi arăt cu degetul spre masa lui Alex. Eşti doar un egoinst şi un prost, că-mi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Aa ...da, du-te dracu ,, şeful meu" . îi spun ultimele cuvinte în sarcasm şi plec trântind tava de masa lor .

După ce-am plecat din cantină am auzit cum uşa se deschide iar şi se trânteşte cu putere din nou. Mă izbeşte de unul din dulapuri şi mă forțează să mă uit în ochii lui. Debea acuma am observat că are trăsături destul de frumoase.

Nişte ochi de culoarea mării , puțini pistrui , muşchii lui care sunt prea bine conturați şi părul este aşa de mătăsos.

-Mai repetă odată ce-ai spus? vocea lui Dumi îmi distrage cercetarea de pe corpul lui.

-Eu cred ca-i auzit destul de bine la cantină. îi spun eu în sarcasm.

El dă cu pun în unul dintr-e dulapuri dar dintr-o dată se desprinde complet de mine. Ochii mei îl privesc confuzi dar relaxați pentru că nu mai trebuie să stee în strânsoarea mâinilor lui.

-Tu ai auzit ce-ai spus? mă întreabă cu un zâmbet copilăresc pe față. Eu doar dau din cap în semn de afirmativ. Le-ai făcut pe acelea târfe! şi începe să râdă foarte tare. Ai grijă astăzi sau mâine că o să te vezi ciufulită de nişte proaste.

-Şi ceți pasă ție de mine? îl întreb eu repede.

El se opri din râs şi începe să mă studieze din cap până-n picioare. Se apropie de mine cu paşi mari iar eu mă dau tot mai în spate până ce simpt cum tot corpul meu este lipit de metalul ce-l gros a dulapului.

Într-e noi nu mai există nici 2 centimetri şi îi simpt inima pulsând tare.

-Pentru că eu sunt şeful . îmi zice senzual la ureche. Eu doar mă uit cu ură la el şi cu dispreț.

-Pe dracu! şi îi trag cu genunchiul în punctul lui sensibil, el ignind de durere trântinde-se pe jos.

Eu voiam să-i fac o poză sau să râd dar am început să fuc departe de el deoarece cine ştie ce-mi facea când se ridica.

******

Eram la ora de desen stând în ultima bancă ca să nu mă vadă grupul ce-l mare,dar sunt grele şanse deoarece ei s-au aşezat chiar în fața mea iar Teo s-a pus lângă mine.

Eu eram total roşie la față pentru că el tot îmi făcea ochi dulci iar Dumi se uita la Teo ca şi cum voia să-l calce acum o maşină.

Totul s-a terminat atunci când profesoara a intrat în clasă spunându-ne să facem un desen care să ne reprezinte pe noi.

Ideea a fost foarte tare, şi mie chiar mi-a captivat atenția.

Am luat repede creionul şi cu încetul am început să desenez o fată cu nişte bucle lejere,purtând o rochiță de culoare roz ținând în mână nişte baloane roz şi mov.

În fața ei am desenat un băiat supărat cu gluga în cap iar în spatele lui ținea nişte baloane negre şi gri.

-Foarte frumos! vocea lui Teo îmi distrage atenția.

-M-Mersi! îi spun eu un pic timidă. El doar râde de mine şi dă cu pumnul în umărul meu din joacă.

-Uite ce-am desenat eu! exclamă Teo fericit. Şi îmi arată foaia lui complet goală. Ştii ce înseamnă? mă întreabă.

-Aş vrea să spun Da , dar mă mint de una singură! îi zic eu un pic amuzantă.

-Vina aicea. şi îmi arată scaunul gol de lângă el. Eu doar ridic din umeri şi mă aşez lângă el.

-Deci ce înseamnă....

-A da, desenul acesta minunat şi creativ nu înseamnă absolut nimica. şi începe să chicotească tare.

-Mă gândeam eu şi.... dar nu am mai putut spune nimic deoarece s-a sunat de pauză.

Teo doar îmi făcu cu ochiul şi pleacă de lângă mine ducându-se la grupul lui.

Când am ieşit din clasă cineva ma împins eu căzând pe jos. Când îmi întorc capul în partea stângă văd un teanc de prezervative ieşind din buzunarul hanoracului meu.

-I-a uitați aicea! țipă Teo şi Richard venind în fața mea. Tocilara are prezervative! şi toți din jurul meu încep să râdă. Cu cine ți-o tragi? Cu domnul de serviciu? şi râsetele se aud din ce în ce mai tare.

Simpt cum lacrimile îmi ud ambii obraji ne suportând chestia asta.

-Ce? Doare adevărul? mă întreabă Teo cu un zâmbet viclean pe față.

Eu doar mă uit la el cu milă şi dezamăgire pentru că credeam că am un prieten nou , dar m-am înşelat. Am fugit repede din mulțimea prea multă şi în timp ce alergam îmi ştergeam lacrimile cu ajutorul hanoracului.

__________________________________________
Hei ! Hei! Hei ! Ce mai faceți? Până la cap. 5 o să postez zilnic dar când am să ajung acolo o să postez odată la 3 zile ,îmi pare foarte rău :( . Dar capu sus mai este până acolo ( adică mai sunt 2 cap. dar nu bai) :D.

Nu uitați Vot end Comm vă pwp :* :*.