《 Da, sunt o tocilară 》-Fanfiction

《 Capitolul 11 》

Tot timpul drumului am dat cu capul de geam iar tâmpitul de lângă mine avea un rânjet până la urechi.

-În 5 minute ajungem la hotel! ne avertizează şoferul.

Eu am ridicat mâinile în aer pentru că scăpam să stau lângă un dobitoc care îmi tot atinge cu mâna lui piciorul şi are aceeaşi scuză: ,,din greşeală".

-Nu mai fii aşa de stresată iubire! îmi spune senzual la ureche.

-Cum dracu poți să zici aceaste cuvinte? îl întreb eu țâfnoasă.

-Cu ajutorul tău! şi îmi face cu ochiul. Are ceva la ochi? Deoarece mă enervează la culmea! Când spune o frază trebuie neapărat să-mi facă cu ochiul deparcă i-a intrat praf acolo.

-Nu a avut logică ce ai zis şi- dar logic maşina s-a oprit şi atunci m-am ridicat în picioare repede ieşind pe uşile autubuzului. După ce ne-am adunat toți elevii la un loc şoferul ne-a dat bagajele iar directoarea a spus să mergem după ea împreună cu colegul de cameră.

Mi-a căzut fața când am auzit ce a spus proasta de directoare pentru că dacă nu era ea, eu nu mai cădeam dracu cu Dumi în cameră. Îl căutam pe el doar din priviri dar nu l-am văzut, am ridicat din umeri şi am început să merg împreună cu ceilalți elevi.

Hotelul era imens, făcut numai din sticlă care strălucea la atingerea soarelui, multe flori pictate de Dumnezeu, o alee mare făcută din pietre în formă de romb care ducea la intrarea din hotel care avea peste 30 de etaje.

Încheietura mâinii mele este prinsă de o mână mare şi caldă.

-Ți-am spus să mă aştepți. vocea prea cunoscută a lui Dumi se transmite la urechile mele.

-Dar nu am auzit nimic. îi zic eu nedumerită.

-Hai nu te mai preface cum ai făcut şi în autobuz. spune el amuzant.

Sprâncenele mele aproape se unesc din cauza cuvintelor pe care le scoate din gura lui mică şi delicioasă. La dracu!

-Ai vorbit în autobuz? îl întreb.

-Doamne! Tu chiar nu mă astulți nicioadată? Hai să mergem. şi mă i-a de mână întreptându-ne spre directoare care este în fața recepției.

-Oh... Ce faceți copii? Uitați cheia de la cameră distracție plăcută! şi pleacă din fața noastră. Ok, asta a fost foarte ciudat!

Dumi ridică din umeri şi începe să meargă în fața mea spre lift.

-Stai puțin! îi spun eu panicată. Nu vreau să merg cu ăla.

-Poftim? întreabă el speriat. Dar camera noastră este la etajul 7.

-Nu contează! Eu am cheia! şi o învârt trânte degetele mele.

Dumi oftează şi după o singură treaptă zice:

-Nu mai pot, fato! Ia-mă în brațe!

-Doamne! exclam eu nervoasă. Trebuie de fiecare dată să comentezi, mai slăbeşti şi tu un pic.

El când a auzit asta s-a întors cu capul la mine schițând un zâmbet pervers pe față. Cu mâinile a luat marginile tricoului şi la dat peste cap lăsând la iveală abdomenul lui foarte bine făcut.

Ca să nu mă mai holbez prea mult la el mi-am pus o mână la ochi. El a chicotit încet venind spre mine.

-Stai acolo! Şi puneți dracu tricoul ăla pe tine.

-Vrei să mai ajungem la cameră? Atunci suportă. şi începe să urce scările.

Cred că trebuia să i-au liftul.

*****

Dumi oftează extenuat atunci când a văzut nr. camerei noastre. Avea câteva picături de transpirație pe pieptul lui care îi dădea un aer mai sexy.

-Eşti nebună, femeie!

Pistruii lui sunt mai accentuați din cauza efortului depus iar părul lui este un pic umed. Inima mea bătea aşa de tare, dar în pula mea am urcat 5.000 de trepte şi simpt cum o să leşin. Deschid cu greu uşa iar când simpt răcoarea din cameră mă simpt ca în al noulea cer. Un baldachin mare şi cu multe perne era situat în mijlocul camerei, multe lumânări chiar şi în baie, un tapet foarte drăguț era pus pe toți pereții, iar o fereastră ne ajuta să vedem marea şi pescăruşii care stau pe stânci.

-Wow! e tot ce pot spune.

-Părcă este cameră de îndrăgostiți! exclamă Dumi fericit.

-Doamne! Puneți dracu tricoul ăla idiot pe tine, handicapatule!

-Mă duc să-mi fac un duş şi să ştii că-

-Nu-mi pasă! Du-te odată.

El oftă şi îşi i-a cu el doar un prosop iar după ce a intrat în baie am observat că a făcut-o intenționat ca să nu-şi i-a hainele. Idiotul idioților! Despachetez totul şi încep să pun fiecare haină în dulap chiar unele pe umeraşe. Un ciocănit la uşă se auziră iar cu paşi leneşi m-am dus .

Când am deschis-o un băiat brunet cu nişte cârlionți care îi ajungeau până la umeri , cu nişte ochi verzi, îmbrăcat din cap până-n picioare doar în negru mi-a zâmbit la apariția mea.

-Cu ce te pot ajuta tinere? îl întreb eu nedumerită. El nu zicea nimica doar mă scana din cap până-n picioare. Dintr-o simpt cum sunt dată din fața uşii iar el intră pe ea relaxat aşezându-şi bagajele pe jos.

-Cine dracu eşti? Cred că ai greşit camera, ciudatule! îi spun repede şi dur.

-Eu sunt Harry şi voi fii colegul tău de cameră.

-La naiba cu voi toți! şi arunc telefonul în el.

____________________________________________
Amin! Am postat! Wow! Deci nu pot să cred că la capitolele pe care le-am postat am zis că's de câcat dar voi , geniilor ați spus că este genial şi am foarte multe voturi. :* :*

SI VĂ MULȚUMESC DIN SUFLET! Cum vi se pare pare personajul nou. Dacă nu vă place am să-l fac să dispară dar doar să-mi ziceți. Veste proastă! :( :( plec în cantonament la volei marți şi vin sâmbătă. Iar acolo nu am să am timp să postez îmi PARE FOARTE FOARTE RĂU.

Sper să mă înțelegeți! Deci nu uitați Vot end Comm( şi acuma chiar pun pariu că nu am să am aproape nici un vot este foarte naşpa acest capitol să recunoaştem acuma :( )