《 Da, sunt o tocilară 》-Fanfiction

《 Capitolul 8 》

Merg nervoasă spre maşina mea iar în spatele meu este Dumi cu un zâmbet ,,până la urechi". După ce-am foşti prinşi de către şefa magazinului şi ne-a interzis să mai călcăm în magazinul ei, el tot la fel de fericit este. Dar bine este că nu a ajuns cu săruturile la feminitatea mea.

Deschid maşina iar pe portierea pasagerului intră Dumi.

-Ce dracu faci? Ieşi afară, până ce nu-ți trag o palmă, idiotule! şi îi dau un cot în burtă.

-Au! Dar nu am zis nimic! ripostează el.

-Nu ai zis nimic dar ai făcut multe! şi îmi dau ochii peste cap. Ieşi afară! țip ca o discreierată în maşină.

-Dar nu am cu ce să merg până acasa. spune supărat.

-Nu-mi pasă! După ce-ai făcut mai ai şi tupeul! Era magazinul meu preferat.

-A deci este vina mea că nu mai ai voie să calci în rahatul acela de costume de baie? țipă el nervos la mine.

-Da, dacă nu veneai tu, nu mă dădea afară, tâmpitul dracului. IEŞI AFARĂ! şi dau cu pumnul de volan unde era butonul de la clacson.

Dumi se uită la mine minute în şir dar dintr-o dată sare de pe scaun şi iese din maşină nervos trântind portierea în urma lui.

Simpt cum câteva lacrimi se adună la colțul ochiului dar nu ştiu de ce?! Nu simpt nimica pentru el! Al dracului de şefă!

Tot timpul drumului am stat în linişte punându-mi gândurile în ordine. Într-un final am ajuns în fața uşii a casei mele, deschizând televizorul şi trăntindu-mă pe canapea.

Din greşeală am apăsat pe un buton de pe telecomandă, apărându-mi în față un canal plin de ştiri şi evenimente importante. Fără să vreau am văzut numele meu de famile pe tot ecranul şi nişte poze cu maşina lui tata distrusă.

-Domnul şi doamna Churtar au avut un accident cumplit în Chicago pe autostrada de lângă firma proprie de cărți atunci când un biciclist le-au sărit în cale dintr-o dată iar maşinia şi-a pierdut controlul şi a fost izbită de un alt vehicul. Ei sunt duşi la spital şi trebuie să aflăm analizele şi ce spune doctorul. Cam atâta, Chirstina! şi închid televizorul arucând în el cu telecomanda puternic.

Obrajii mei sunt uzi din cauza şiroaierol de lacrimi care nu se mai opresc. Acuma ştiu cum este să-ți vezi părinții aproape morți. Eu tot comentam când vedeam astfel de ştiri şi ziceam că o să treacă, dar este aşa de greu. Nu o să mai judec pe nimeni! I-au vaza de lângă mine şi o arunc spre televizor dorindu-mi să nu fie adevărat.

Nervoasă, crispată, supărată, furioasă, abandonată, singură, neiubită, ,,orfană" , jegoasă şi al dracului de nebună îmi i-au lama şi încep să mă tai foarte adânc în încheietura mea dreaptă simțind cum lichidul cald şi gros se scurce pe braț în jos. Şi simțind mai multe lacrimi cum îmi curg pe obraji tremurând de numai pot.

Abandonez lama în chiuveta care numai era albă ci roşie şi ies pe uşa casei neobosidu-mă să o închid.

În timpul ăsta eu conduc (,) cu viteză până ce ajung printr-e nişte blocuri unde pe acolo stau drogați.

În fața unui lac care nu era luminat am văzut nişte fete care fumau iarbă şi aveau 2 sticle de alcool. Mă îndrept spre ele tremurând deoarece am pierdut prea mult sânge.

Când m-am apropiat mai tare de ele am văzut cum o tipă din grupul acela vrea să aprindă o țigară iar eu i-am luat-o din gura ei şi o pun între buzele mele începând s-o termin.

-Este o problemă aici? mă întreabă o fată uitându-se la mine care era îmbrăcată într-o geacă neagră din piele cu ținte.

-Oh... Sunt atâtea încât nici nu-ți imaginezi! îi zic eu relaxată.

I-au o înghițitură din sticla plină cu alcool simțind cum îmi arde gâtul iar cu altă mână prind seringa plină cu droguri îndreptând acul spre încheietura plină de sânge uscat şi umflată.

-Oh.. Fată ce naşpa! exclamă o tipă un pic scârbită. Eu ridic din umeri şi apăs acul în ,,mine".

********

Deschid dulapul şi îmi i-au cărțile şi caietele necunoscându-mă nimeni de pe hol pentru că m-am îmbrăcat într-o perechie de blugi negri şi un hanorac simplu gri punându-mi gluga în cap.

Arătam oribil! Aveam ochii extrem de roşii, miroseam a alcool şi nici nu m-am obosit să-mi fac un duş sau să mă spăl pe dinți. Acuma ştiu de ce bărbații beau aşa de mult deoarece aveau probleme acasă!

Mă izbesc de cineva dintr-o dată dar îmi ridic capul şi îl văd pe Teo luându-şi foile de pe jos.

-Ai grijă pe unde mergi ciudatule! Dacă mai faci as-... Alexia? mă întreabă uimit.

Eu doar mă ridic repede de le jos şi mă sprijin de dulap pentru că încă mai tremuram şi nu puteam chiar foarte bine să merg.

Teo veni la mine şi îmi pune o mână pe umărul meu.

-NU MĂ ATINGE! țip de față cu toți pe hol.

El nu mă băgă în seamă şi ma luat de mână îndreptându-ne spre baie.

Ajunşi acolo mă pune în oglinzii şi începe să țipe la mine:

-ÎȚI PLACE CUM ARĂȚI?

Eu ştiam cum arăt dar nu am observat că am şi cearcăne.

-Ce-ți pasă de mine? îl întreb eu cu voce joasă.

El îşi aplecă privirea spre buzele mele şi se apropie mai tare de mine.

-Stai acolo unde eşti, nebunule! exclam eu un pic speriată.

-Poate că sunt nebun, dar nebun după tine! îmi spune senzual la urechei.

-Nu-i adevărat. spun eu țâfnoasă.

-Ohh... Doamne! Trebuie să strici tu totul! exclamă el ,,supărat" şi mă stropeşte cu apă.

-Încetează! îi ordon iar cu ajutorul mâinilor opresc apa să mai facă contact cu fața mea.

-Fac asta ca să te trezeşti! Se vede că te-ai drogat şi puți oribil!

-ÎNCĂ ODATĂ CE-ȚI PASĂ ȚIE DE MINE? DUPĂ CE ERAM SĂ MOR DIN CAUZA VOASTRĂ! ACUMA ÎN ULTIMA SUTĂ DE METRI VĂ PASĂ DE MINE! SĂ NU TE MAI APROPII DE MINE NICIODATĂ!

Şi plec din baie trântind uşa în urma mea.

____________________________________________

Hei! Sper că este mai reuşit acest capitol dar mă îndoiesc! Mulțumesc pentru voturi şi susținere :* :* :* :*
Aproape strângem 1.000 de lecturi!!!!! Dar mai avem foarte foarte foarte foarte puțin.

Nu vă mai țin şi nu uitați Vot end Comm pwp!