《 Da, sunt o tocilară 》-Fanfiction

《 Capitolul 12 》

-De ce dracu nu mi-ai spus? îl întreb eu nervoasă. Nu pot să dorm într-o cameră cu doi băieți.

Atunci Dumi şi Harry au început să râdă foarte tare.

-De ce te-a trimis directoarea în această cameră! Chiar în camera mea? şi îmi dau capul de pernă.

-Nu directoarea ma trimis, cred că destinul. îmi zice Harry cu un zâmbet pe față iar Dumi nu mai poate de râs.

Mârâi şi îmi arunc ultimele haine care mi-au mai rămas în valiză în dulap.

-Voi doi o să dormiți pe jos! Nu mă interesează! le spun cu un ton ridicat.

-Ce?! revoltează Dumi. Nu o să dorm unde spui tu. Mai ales pe jos.

-Ok atunci! le țip în față la amândoi şi îmi i-au telefonul plecând din cameră.

Merg pe hol până ce ajung în fața liftului apăsând butonul. Nici nu ştiu unde mă îndrept, sunt aşa de nervoasă pe ei să mă pupe în cur directoarea. Mai bine stăteam acasă!

Sunetul inervant a liftului se auzi iar cele două uşi de fier se despărțiră până ce fața unei fete drăguțe îmi iese în cale. Timidă intru în lift şi aştept ca uşile să se închidă.

-Nu ştiu dacă este momentul potrivit ca să te întreb de ce eşti în pijamale? vocea fetei de lângă mine se aude iar liniştea apăsătoare dispare.

-Nu am unde să dorm. îi zic eu repede.

-Oh... ai putea să dormi la mine dar suntem 10 într-o cameră cu 4 paturi.

-Nu-i nimica! Dar de ce sunteți aşa de mulți într-o cameră?

-Pentru că directoarea a închiriat puține camere şi având în vedere că suntem aşa de mulți elevi trebuie să ne îngrămădim.

În doar 5 secunde uşile liftului se despart iar fata îmi zâmbeşte şi pleacă. Ok, acum ce dracu fac? La recepție nu este nimeni dar nu mă surprinde deoarece este 1:54 şi eu umblu ca o nebună prin tot hotelul.

Dar dau dintr-o dată de o uşă care pe ea scrie îngrijitorul. Ok, ştiu unde o să dorm.

*******

-Cum ai dormit? mă întreabă Rox.

-Naşpa! Şi nu întreba. îi zic încet .

-Oh...  Ok, hai la masă.

Eu dau din cap în semn de afirmativ şi ne îndreptăm spre sala de mese. Când am deschis uşa toți ochii erau ațintiți spre noi dar mai ales pe mine.

-Ce-i cu asta? mă întreabă Rox în timp ce se aşează la masă şi îşi scoate telefonul.

-Nu ştiu chiar sigur! Dar unde este Ovi şi- dar nu am putut să termin fraza pentru că un grup de fete cu forme îmi dă farfuria cu mâncare pe jos.

-Hei! Ce faceți? le spun țipând.

-Nu te apropia de Dumi!! mă avertiză o tipă roşcată.

-Nici de Harry, ciudat-o! o acompaniază o fată blondă.

-Ce dracu? Nu am treabă cu ei!

-Ok! Fată bună ce eşti. îmi spune blonda şi pleacă tot grupul de fete din fața mea.

-Mai vrei să stăm? mă întreabă Rox.

-Nu! Eu plec! şi mă ridic de la masă lăsând-o pe ea de una singură. Mă duc direct la lift şi intru în el apăsând repede butonul care duce la etajul la care stau. Deschid uşa camerei mele şi direct un fum gri şi cu un miros ciudat îmi învundă nările. Muzica prea tare mă derutează prea tare iar mizeria de lângă mine mă face să trântesc totul din jurul meu.

-Ce dracu se întâmplă!? țip foarte tare dar, logic nimeni nu mă aude. Mă duc la boxe şi opresc zgomotul.

-Ce se întâmplă? se aude vocea lui Harry. Nu ştiam chiar unde este dar simțeam că este aproape.

Eu nu-l bag în seamă şi deschid geamul ca să iasă fumul. După ce a ieşit tot mirosul de alcool afară am putut vedea mai bine ce este în camera mea.

Dezordinea, mizeria, haine peste tot, cutii de pizza etc. erau toate astea în camera mea.

-Oh.. Ce mai faci Alexia? mă întreabă Harry relaxat+ nu avea tricou pe el.

-CUM NAIBA AȚI FĂCUT ASTA, TÂMPIȚILOR? le țip .

-Dar ce am făcut Ale-

-CUM CE AȚI FĂCUT? UITAȚI-VĂ CUM ARATĂ CAMERA ÎN CARE O SĂ DORM! ŞI VĂ ASIGUR CĂ AM SĂ DORM AICI, NU O SĂ MĂ MAI DUC ÎN CAMERĂ ÎNGRIJITORULUI.

-Stai ce? Ai dormit în camera în- dar nu l-am lăsat să termine fraza pentru că am dat cu pumnul în televizor până ce s-a spart în bucățele mici.

-Ce s-a întâmplat aici? vocea directoarei mă face să tresar şi să țip.

-Ăăăă.. păi- ohh.. ăăă ! încep să mă bâlbâi.

-Nu te mai prosti! Spune odată.

Nimeni nu scoate nici un cuvând iar pentru prima dată îl văd pe Dumi un pic panicat. Ochii de felină a directoarei scaneză totul în jur iar asta mă face să am mai multe emoții.

Ea se aşteaptă de la mine note bune, să fiu cuminte dar, oamenii se schimbă şi asta mă enervează ce-l mai tare pentru că nu vrea să accepte.

-Ok! Nu vrea nimeni să spună nimic? iar liniştea se năpusteşte din nou. Sunteți da-ți afară din hotel şi din excursie.

-CE? spun cu voce tare.

-Ai auzit foarte bine! Nu mă interesează cu ce vă întoarceți înapoi la liceu dar când ajunge-ți să vă prezentați cu părinții.

Atunci mii de şiroaie de lacrimi îşi fac apariția pe ambii obraji.

-Să nu vă mai văd aici ! Într-o oră să plecați tot cu bagaje. Oricum suntem mulți elevi o cameră în plus este foarte bună. şi pleacă din fața mea.

__________________________________________
Hei lume! Scuze pentru că am postat aşa de greu dar v-am zis că plec în cantonament la volei şi acolo nu am timp să scriu.

Dar nu ştiu dacă vă pasă dar am luat locul lll !!!!!! Yeyy..
Ok gata! Sper că vă place acest capitol, m-am grăbit şi + nu este aşa de genial ştiu că pot mai mult.

Nu uitați Vot end Comm pwp :*