《 Da, sunt o tocilară 》-Fanfiction

《 Capitolul 5 》

Aerul rece îmi străpunge corpul simțind un fior pe şira spinării. Îmi deschid ochii şi în fața mea, apare Ovi cu încă o fată roşcată , înaltă, slabă, nişte buze subțiri şi roşii. Mă uit mai bine în jur şi văd că sunt pe pardoseala din baia şcolii, iar pe fruntea mea simpt o compresă rece.

-Auci! zic şi pun mâna pe fruntea mea.

-Eşti bine? mă întreabă fata roşcată.

-C-Cine eşti? spun cu voce slabă.

-Eu sunt Rox , iubita lui Ovi. zice cu un zâmbet larg pe față.

Eu doar dau din cap în semn de afirmativ şi încerc să mă ridic, dar a fost un eşec total. Ovi şi Rox mă i-au de mâini şi mă sprijin de amândoi până ce ies din baie.

-Trebuie să mergi acasă! îmi spune Ovi.

-Maşina mea este aici! şi ne îndreptăm spre BMW-ul meu negru mat.

Rox îmi deschide uşa iar eu mă pun cu greu pe banchetă. Tot timpul drumului m-am gândit la job-ul pe care l-am ales. Nu ştiu dacă a fost o alegere foarte bună.

**********

Deschid uşa casei mele şi aud... nu aud nimica. Se pare că sunt singură, chiar acum când am nevoie de o consolare nu este nimeni. Mă îndrept spre baie iar când îmi văd reflexia în oglindă dau cu pumnul în ea şi mii de cioburi cad pe pardoseala din baie.

Eram complet schimbată: pe ambii obraji am numai zgâreituri din cauza unghiilor lui Alex, aveam mult sânge în păr şi o unflătură mare şi mov pe frunte.

Când mă uit la mâna mea, era plină de sânge, numai din cauza târfei. Îmi vine să o bat până ce numai are aer. Uite în ce ipostază ma făcut să ajung. O nebună care sparge o oglindă deoarece arată groaznic din cauza diavoliței.

Nici nu mă obosesc să strâng cioburile de pe jos şi cobor scările până ce ajung în bucătărie pentru ami găsi crema special pentru lovituri şi vânătăi. Dar nu am găsit crema ci un bilet scris de tata zicând că pleacă cu Tiffeni înapoi în Chicago pentru nu ştiu ce afaceri. Perfect! Eu acuma sunt de una singură, aproape mor iar ei pleacă în Chicago care este şi oraşul meu preferat. Ce părinți de câcat!

După ce m-am dat cu toate soluțiile şi cremele şi mi-am pus multe bandaje pe față m-am decis să mă pun pe canapea şi să mă uit la TV.

********************

Intru pe porțile liceului împreună cu Ovi şi cu Rox. Când trecem pe lângă grupul ce-l mare, Dumi mă prinde de mână şi mă forțează să mă uit în ochii lui.

-Ce ai pe față? mă întreabă uimit.

-Ce-ți pasă ție? îl întreb eu tâfnoasă.

Dintr-o dată pleacă din fața mea şi se îndreaptă spre Ovi cu pumnii încleştați. Îl i-a de bluză şi îl aruncă pe cimentul rece a şcolii.

-Tu stai după fundul ei toată ziua! Nu puteai să ai grijă de ea! țipă şi îi mai dă un pumn în față.

Eu alerg spre ei şi încep să-l îndepărtez pe Dumi de pe Ovi. Mii de lacrimi îşi fac prezența pe ambii obraji. Richard şi Teo încearcă şi ei dar Dumi este mai puternic şi nu se desprinde de Ovi deloc.

-Opriți-vă! îi țip lui Dumi.

Directoarea îşi face prezența cu domnul de serviciu, iar el îi îndepărtează pe ce-i doi.

-Toți 3 în birou la mine! ne spune dur şi ne face cu degetul ca so urmăm.

Eu îi trag o privire lui Dumi foarte rece iar el doar zâmbeşte şi pare foarte relaxat.

-Nu te teme copilă. îmi spune blând domnul de serviciu.

Ochii mei se uită la el nedumeriți şi chiar nu ştiam ce să zic.

-Tu vorbeşti cu fiecare elev din liceu aşa? îl întreb eu un pic emoționată pentru că aproape suntem lângă secretariat şi după urmează biroul directoarei.

-Nu chiar, dar te-am văzut că eşti nouă aici şi voiam să te avertizes...( a tăcut 5 sec. ) adică nu este o avertizare mai bine zis un sfat că directoarea nu este aşa de rea, fii relaxată cum este băiatul acela. şi dă din cap spre Dumi.

-Mulțumesc! şi îi zâmbesc cald. Atunci am observat că sunt în fața uşii şi aştept ca proasta. Domnul de serviciu râde încet şi îmi deschide uşa. Intru împreună cu Dumi şi Ovi, care el este foarte trist şi plin de vânătăi.

-Aşezați-vă! ne zice directoarea şi ne arată cele trei scaune. Dumi pufneşte şi se trânteşte foarte lejer pe scaun iar eu şi Ovi ne punem normal.

-În primu şi în primu rând Alexia Churtar cine țe-a făcut astea pe față? Doar numele. îmi spune iar Dumi se uită foarte atent la mine şi la buzele mele ca să vadă numele acelei ,,persoane necunoscute".

-Alexandra Simon. zic ruşinoasă.

Ea pare uşor uimită dar într-un final notează ceva pe o foaie.

-Ok! Voi doi ce s-a întâmplat?

-El ma bătut deoarece cică toate astea i s-a întâmplat Alexiei din cauza mea. Dar nu-i adevărat. ripostează Ovi.

-Domnule Dumitrescu Smhit! Aveți ceva de spus?

-Nimica! zice clam şi răspicat.

-Ok! Sunteți exmatriculat.

____________________________________________
Bună! Ce mai faceți? La mulți ani pentru ziua copilului! :) Scuze că am postat aşa de greu dar a fost ziua mea de naştere şi nu am mai avut timp.
Sper că va-ți distrat în zilele astea cum m-am distrat şi eu :* :D.

- Nu vă mai țin şi nu uitațo Vot end Com pwp! :*