《 Da, sunt o tocilară 》-Fanfiction

《 Capitolul 24 》

HARRY P.O.V

O privesc cu multă tristețe şi suferință. Am făcut o greşeală enormă, şi acuma realizez căt de prost am putut să fiu, acceptând această sumă enormă de bani! Pentru ce?! Ca să-i vând organele îngerului meu de aur?! Da, ăsta sunt eu: un tâmpit şi un excroc care a făcut nişte lucruri oribile deoarece în momentul acela când am acceptat ofertat am luat o super doză de droguri şi ma cam luat valul.

Nu pot să cred că o lacrimă mică şi umedă cade încet în jos pe obraj şi continuă tot aşa pe gât în jos. Îngerul meu stă pe patul de spital iar mâine nici pe pat nu o să mai fie. Bill mi-a dat o grămadă de bani doar pentru ai spune-i că o să-şi piardă viața doar printr-o operație de câcat. Şi logic nu aveam cum să dau înapoi şi am înşcenat totul cu maşinile bla,bla, bla.

Dar, când o văd aşa de palidă, aşa de frumoasă! Frumoasa mea! Mi se rupe inima în mii de bucățele cun i-am rupt-o şi eu ei dar, acuma ştiu sentimentul iar amintirile cu ea plângând din cauza mea se derulează în minte. Nu pot să cred cât a suferit acestă pacoste pentru mine: am ştiu prima dată când ne-am întâlnit a fost în excursie iar când ma văzut a rămăs cu gura căscată şi când a aflat că o să doarmă cu doi băieți în cameră a fost aşa de nervoasă încât era cât pe ce să-i smulgă părul din cap lui Dumi.

Un mic zâmbet mi se aşterne pe față dar cade ,,jos" atunci când îmi ridic capul din podea şi o văd pe ea.

ALEXIA P.O.V

Wow! Ce-i cu albul ăsta peste tot?! Unde sunt? Visez ?! Sau cineva îmi face o farsă prostă!? Mă uit în jur dar nu văd nimica interesant dar, defapt este decât alb. Mai merg cinci minute dar nu ajung nicăieri şi parcă în mintea nu mai există nici o amintire. O adiere uşoară mă răcoreşte imediat iar un şuşotit se aude. Tresar iar capul meu se întoarce în toate părțile să vadă dacă nu este cineva.

Dar, nici nu are cum să fie cineva aici este imposibil. Un râs de copil crizat se aude iar spaima pune stăpânire pe corp şi încep să fug ca o nebună nu ştiu unde! Încep să mă simt că într-un film horror iar asta nu-mi place de loc pentru că nu mi-au plăcut filmele de groază din totdeauna. Mă opresc brusc când în fața mea apare o fetiță cu ochi verzi, părul ei brunet şi lung împletit în două codițe, îmbrăcată într-o rochiță roz pal cu buline albe, cu nişte buze subțiri iar în mâinile ei micuțe se afla un ceas în formă de castor.

Pământul parcă mi-a fugit de sub picioare! Eram eu! Adică, când eram mai mică! Ce dracu se întâmplă?!
-Hei! exclamă veselă. Vocea aceea singeră şi subțire ca a unui înger se aude în tot locul ăsta alb sau ce naiba este ăsta iar sentimentul ăsta îmi umple sufletul de bucurie.
-Bună! zic în şoaptă. Ce se întâmplă!? Nu înțeleg şi în plus vorbesc cu mine însămi, să zicem!
-Tu, trebuie să treci într-o lume mai bună cu noi!
-Noi?! întreb nedumerită.

Ea oftează şi mă i-a de mână blând mergând cu paşi mărunți înainte sau..- chiar nu ştiu. O lumină albă mai orbitoare se ,,aprinde" dintr-o dată iar noi ne oprim din loc.
-Ok! Ce se întâmplă? o întreb.
-Alexia?! vocea tatălui meu răsună ca o adiere.
-Tată!? şoptesc încet dar, ochii mei se umplură cu lacrimi pentru că nu credeam că o să mai aud vocea asta încântătoare.

-Of...!Scumpa mea ce bine că te revăd! exclamă fericit. Hai cu noi!
-Ho! Stai puțin ! Eu chiar nu înțeleg nimica ! Este cumva o farsă!?
-Nu, totul este real! Eşti într-o lume cu suflete bune iar noi te primim cu brațele deschise.
-Poftim?! Adică, să merg în altă lume şi să renunț la lumea pe care am trăit-o? întreb speriată.
-Exact! Şi o să stai cu oamenii buni şi pe care îi iubeşti! Nu vrei asta?!

Încep să mă joc cu degetele de la mâini şi încep să mă uit în toate părțile. Cum să renunț la tot ce am realizat acuma?! Adică, sunt la o vârstă aşa de fragedă ! Şi cum să plec fară să-mi i-au rămas bun de la ceilalți dar mai ales de la Harry!
Îmi întorc capul spre fetița de lângă mine care încă mă priveşte veselă.

-Scuze, dar nu pot! exclam tot odată oftând. Dintr-o dată nu se mai aude nimic înafara de inima mea care bate neîncetat de repede şi într-o fracțiune de secundă totul devine negru iar albul acela dispare. Râsul lui tata se aude iar eu încep să fug de frică lacrimile apărând din nou.

HARRY P.O.V.

Mâna ei micuță începe să tremure iar eu mă ridic de pe scaun deparcă ar fii un incendiu. Buzele ei rozalii parcă vor să spună ceva dar, nu reuşeşte să le pronunțe. Mă încrund când o lacrimă se scurge pe obrajul ei micuț prelingindu-se pe gât în jos. Tresare dintr-o dată iar eu îi prin mâinile în ale mele şi îi spun cuvinte frumoase ca s-o liniştesc.

Ea nu se linişteşte iar ochii mei se duc la buzele ei puțin crăpate şi un pic movalii, mă apropii din ce în ce mai mult de îngerul meu până nici un milimetru nu ne mai desparte trupurile. Buza ei de jos tremură neîncetat iar mâna mea îi atinge obrajul încet şi cu mişcări lente. Se pare că nu mai tremură dar, lacrimile nu încetează să curgă.

Nu mai răbdare iar buzele mele se strivesc de ale ei limba mea atingându-se cu a ei. Încep să fac mişcări lente şi încete dar, tresar când buzele îngerului meu se mişcă odată cu ale mele simțindu-se aşa de bine.
Mâna ei se aşează după gâtul meu apropindu-mă mai tare de ea.

Mă desprind uşor de buzele ei iar ochii noştri se intersectează formând un ,,vis" care nu aş vrea să mă trezesc niciodată.
-Să nu mă părăseşti, niciodată! exclamă disperată şi mă i-a în brațe.
-Niciodată, îngerule!

_\_______________________________________

Bum! Am postat ! Ştiu capitol plictisitor!

Scuze de greşeli şi LIPSA DE IDEI PROASTE! Nu ştiu dacă să mai continui cartea acuma depinde de voi!

Nu uitați Vot end Comm ( ştiu că nu o să primesc, acuma să recuniaştem ) pup!