Criminal Cat

Concert - Partea I.

~ Perspectiva lui Kei ~

- El este noul vostru coleg Kei, mă prezintă profesorul. Vă rog sa va purtați frumos cu el și să îl faceți să se integreze cât mai repede.

După această prezentare ma duc și mă așez în banca liberă de lângă Miki. Unul dintre colegii din noua mea clasa începe sa ma tachineze strigandu-ma pe diferite porecle jignitoare și dând cu hârtii șifonate in mine.

- Dacă mai faci asta odată jur ca îți crăp capul, mă întorc eu și ma rastesc.

- Ai ceva de comentat, Kei ?! Spune-ne si noua.

Ma întorc spre profesorul de lângă mine si ma uit la fața lui nervoasa.

- El a început, spun eu destul de tare încruntându-ma.

- Acum mai si comentezi ?! Se răstește profesorul. Nu ai acest drept, tinere. O sa te alegi cu o pedeapsă din prima zi, deși nu credeam ca vei fi un elev-problema, sau cel puțin nu așa repede.

- Da, dar...

- Michael a început, domnule, ma întrerupe Sayuri ridicandu-se din banca ei. L-am văzut cum a început sa il deranjeze pe Kei, pe el trebuie sa îl pedepsiți.

- Înțeleg...deci Michael, ramai in clasa după ora, te rog.

Ora trece cu greu, Michael aruncandu-mi priviri arzătoare toată ora, dar nici eu nu ma las mai prejos. Deja stiu pe cine urăsc in acea clasă. După oră merg la cantina si ma așez la una din mesele libere..am chef sa stau singur, fara companie. Încep sa mănânc sandviș-ul pe care l-am cumpărat când Sayuri se apropie de masa mea ținând in mâini o tava cu mâncare.

- Buna, Kei, spune ea zâmbitoare.

-Hey !... Ii răspund eu.

- Urat din partea profesorului sa se ia așa de tine când Michael era de vină, nu ?

- Chiar voiam sa te întreb, de ce m-ai aparat ? Ai fost singura din clasă care a făcut asta.

- Ce intrebare, Kei...dar tu nu știi...ca eu te iubesc..

- Poftim ?! Spun șocat ridicandu-ma in picioare in fața ei.

Fara sa mai apuc sa spun ceva se apropie de mine din ce in ce mai mult, se ridica pe vârfurile picioarelor si își lipește buzele moi de ale mele. Era atât de calda, parca pluteam la acea atingere delicata a ei. Nu mi-am dat seama pana acum, dar da, si eu o iubesc..o iubesc pe Sayuri.
Ahh, Kazuki, nenorocitule ! Gândesc brusc apoi lovesc tare cu pumnul in masa de lângă mine.

- Asta e imposibil, strig tare nervos.

Intr-o fracțiune de secunda Sayuri dispare din fata mea, iar totul in jur devine negru.
Simt o apăsare in piept și ma ridic brusc in capul oaselor respirând greu.

- A fost doar un vis, îmi spun eu respirând oarecum ușurat.

Ma ridic leneș din pat și mă duc in baie unde stau vreo o jumătate de ora in cabina de duș, sub apa rece. După duș ma imbrac si plec spre noua școală. Ajung destul de repede acolo. Profesorul face prezentarile, insa eu nu ma pot concentra decât asupra Sayurăi care desena pe un caiet. Visul de azi-noapte m-a tulburat putin, insa refuz sa cred ca m-aș îndrăgosti vreodată de ea. Asta nu se poate întâmpla, nu trebuie sa se întâmple, gândesc eu.
După prezentare ma așez intr-o banca din spatele clasei, singura banca libera. Nu pot sa nu observ șușotelile si privirile atintite spre mine ale colegilor. Presimt ca va fi o zi lunga, oftez eu lasandui capul pe spate.