Copilarie.

50 4 0
                                    

El tot timpul făcea rele. Încă de la vârste fragede obișnuia îi îngreuneze  viața mamei noastre, care ne creștea singură din moment ce tata fusese ucis de niște tâlhari. Ea a trecut cu greu peste asta și era evident. Plângea în mai toate nopțile.
Tot ce făcea el pe atunci părea a fi doar boacăne specifice vârstei, iar mama le trata ca atare. Însă situația s-a înrăutățit când am ajuns la școală. Kazuki bătea colegii, deranja orele, era un elev problemă. Mama ne-a transferat la mai multe școli din cauza lui. Dar povestea era mereu aceeași, iar directorii amenințau cu exmatricularea noastră dacă ea nu era de acord ne transfere de bună voie.
În gimnaziu comportamentul lui Kazuki s-a agravat. A devenit extrem de violent și de agresiv. Daca cineva avea tupeul să îl înfrunte, atunci clar acel cineva avea de suferit. Țin minte niște băieți s-au luat de el odată pe un motiv pe care nu mi-l amintesc acum. Cert e ca la câteva zile după asta, toți acei băieți au avut un grav accident cu dinamită. Se specula că s-au dus exploreze un vechi hambar parasit, unde era depozitată dinamita și dintr-o joacă prostească de-a lor s-a produs un incendiu mic și dinamita a explodat. Nu era multă, iar băieții nu au murit, însă au rămas traumatizați pe viață, atât fizic cât și psihic.
Bineînțeles sunt singurul care știe adevărata poveste. Kazuki i-a provocat meargă acolo, spunându-le că nu au curajul o facă. Tot el a dat foc dinamitei fără ca ei îl vadă. El știa deja de acel loc și de ce este depozitat acolo.
În liceu totul s-a schimbat. Totul...

Criminal CatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum