Criminal Cat

Rămas Bun!

Lumina soarelui îmi invadează camera.
Mă forțez totuși să termin de facut ultimul bagaj.

"- Alo?! Mami?! M-am hotărât. Vreau să mă mut cu voi."

Doar fraza spusă mamei cu câteva zile în urmă îmi mai răsună în minte. Nici nu vreau să gândesc altceva.
Arunc o privire în oglindă în timp ce scot hainele din dulap. Doamne, ce cearcăne. De ce? De ce nu am putut dormi de atâta timp? Nici nu ar trebui să îmi pese de cuvintele lui.
Gândurile îmi sunt rapid întrerupte de bătăile în ușă ale fratelui meu.

- Intră! Strig cu vocea obosită.

Rey își face calm apariția în camera mea dar eu ezit pe cât pot să îl privesc.

- Se pare că ești hotărâtă.

- Așa se pare. Am vorbit cu mama și mi-a cumpărat biletul de avion. Mâine dimineață plec.

- Vrei să vin cu tine, Say?

- Nu. Deja ești stabil aici. Nu vreau să îți distrug viața pe care ți-ai creat-o. Eu, însă nu am de ce să mai stau. Kazuki se va ține de mine și nu vreau asta.

- Știu că voi doi ați fost...."apropiați ". Ești sigură că vrei să pleci?

- Rei, dacă el ar fi simțit ceva pentru mine atunci nu se purta așa. E clar că doar avea nevoie de o companie.

- Hm...mda...și cum o să le spui?

- Am vorbit cu Miki. Ne întâlnim toți la Kazuki. Nu am niciun chef să îl vad.

- Adună-te. Nu poți să îl eviți mereu. M-a tot întrebat de tine în ultimul timp.

- Nu vreau să știu.

--------////-----------

Apăs butonul soneriei și în scurt timp una dintre servitoarele lui Kazuki deschide ușa.

- Bună ziua, domnișoară Sato! Vă rog să intrați, domnului Watanabe îi va face plăcere să vă vadă.

- Mulțumesc!

Pășesc cu teamă în acea casă imensă care acum părea pustie. Nu se auzea nimic. Nicio voce, niciun pas ale lui Kazuki. Mă întrebam dacă este acasă.

- Kazuki este acasă? O întreb într-un final pe servitoarea care mă condusese până în living.

- Este la etaj, în camera lui. Ați dori să îl chem aici sau urcați dumneavoastră?

- Spune-i tu să vină, te rog. Nu aș vrea să îl deranjez prea tare.

----/////------

~ Perspectiva lui Kazuki ~

Mă jucam cu motalul când de odată aud bătăi în ușa camerei, deși am specificat că nu vreau să fiu deranjat. Totuși după câteva secunde de așteptare, mă ridic și dechid ușa.

- Este totul în regulă, Lucy?

- Scuzați deranjul, domnule! Dar domnișoara Sato este în living și vă așteaptă.

- Sayuri e aici? Cobor imediat.

----////------

~ Perspectiva Sayurăi ~

Îmi întorc imediat privirea în direcția pașilor. Așa cum mă așteptam, era el. Nu îl mai văzusem de aproape două săptămâni, însă nici nu așteptam cu nerăbdare clipa asta. Am rețineri tot mai mari în preajma lui și nu mă simt deloc confortabil.

- Ești bine? Întreabă el calm apropiindu-se de canapeaua mare pe care stăteam.

- Sunt ok. Îi răspund și eu la fel de calm evitând totuși să îl privesc.