My little lord.. ☁️

Chapter 5

Fac pași mici prin iarbă, simțind-o cum îmi udă picioarele goale, fiind plină de roua care s-a lăsat acum ceva timp, mă așez apoi pe ea, și mă întind pe spate cât privesc stelele, și erau minunate, zâmbind larg atunci când una dintre ele trece în viteză pe lângă celalalte, lăsând în urmă sa o lumină roșie care dispărea imediat

Îmi doresc să fiu din nou fericit

Îmi spun în gând, închizând apoi ochii și zâmbind sincer, acel moment de liniște făcându-mă să mă simt bine, dar nu a durat mult, o lumină puternică orbindu-mi ochii și făcându-mă să îi deschid

Mă ridic imediat în șezut, blocând lumina cu propria mână, încercând în același timp să văd cine e acolo și ce se întâmplă

Acesta lasă acea lanternă cât să lumineze spre pământ, atunci putând să văd că e unul din gardieni

- ce cauți aici? nu ști că nu ai voie afară?
Jm - doar priveam stelele, nu făceam nimic greșit
- intră înapoi (îmi spune dur cât mă prinde puternic de braț și mă ridică în picioare)

Mă împinge apoi de la spate cât să înaintez, eu intrând imediat în casă, fiind privit prin sticla uși până ce intru în camera mea

Mă așez înapoi în pat, strângându-mi picioarele la piept și privind spre peretele alb din fața mea, lumina fiind aprinsă în mod normal, deci, îl studiam cu toate că l-am privit îndeajuns încât să știu chiar și dimensiunile sale dacă mă străduiesc puțin, totuși, după câteva minute, atenția îmi e dusă spre ușa care se deschidea, ciudat, era prințul

Jm - hei (spun imediat ce îl văd, coborând apoi din pat și zâmbindu-i larg) ce faci aici?

El nu-mi spune nimic, doar se apropie, la fel ca un Zombie, căzând apoi cu fața în jos pe patul meu

Jm - ești bine?
Yg - îmhî.. (mormăie în semn de aprobare cât se târăște în mijlocul patului pentru a se poziționa mai comod)
Jm - nu pare..
Ella - la naiba! (strigă cât vine nervoasă în camera mea) ieși!

Eu ascult imediat, alergând speriat afară din cameră pentru ca apoi ușa să fie trântită în urma mea

Merg în camera lui Yusiki, unde ea nu dormea, doar stătea pe întuneric și privea ceva pe tv

Yu - ce faci aici?
Jm - doamna blondă m-a dat afară din cameră.. (spun șoptit, ochii umplându-mi-se de lacrimi)
Yu - aish, Min s-a îmbătat din nou (spune plictisită, făcându-mi apoi semn să mă așez lângă ea)

Alerg imediat în patul său, îmbrățișând-o puternic și apoi ștergându-mi lacrimile cu propriul tricoul cât o privesc pe cea de lângă mine, ea căuta ceva pe tv

Yu - uite, ai auzit muzica asta? (spune cât dă play uneia, mai apoi dă volumul la maxim)
Jm - e prea tare..
Yu - nah, e perfect, mai ales acum, cei doi se vor certa din nou și se vor auzi țipete și nah.. mai bine doar va striga la mine mâine decât să-i aud pe ei toată noaptea
Jm - dar de ce în camera mea?
Yu - era camera lui Min, deci, de fiecare dată când bea, se întoarce acolo ca să scape de scorpie, dar după cum vezi, nu reușește niciodată
Jm - oh.. dar de ce bea așa mult?
Yu - nu știu, e doar plictisit de viață, după cât de mult a trăit, îl înțeleg
Jm - de ce spui asta? nu e atât de bătrân
Yu - nu-i cunoști vârsta
Jm - dar tu o cunoști?
Yu - nu, pentru nu-mi pasă, dar.. cred că e undeva.. 1993? oh? nu?
Jm - atunci s-a născut?
Yu - nu, atâția ani are
Jm - oh? (întreb brusc, înecându-mă cu aerul)
Yu - da, ști, vampiri trăiesc mult
Jm - vampir? (șoptesc de data sta speriat)
Yu - da
Jm - dar.. și tu ești unul?
Yu - nu
Jm - oh.. (spun ușurat)
Yu - sunt un demon (îmi șoptește zâmbind cât ochii ei capătă o culoare neagră, dar doar pentru câteva secunde, eu stând în continuare speriat)
Jm - dar demoni sunt răi..
Yu - crede ce vrei, nu-mi pasă
Jm - oh.. aish.. de asta ai spus că nu ai o vârstă?
Yu - da, am pierdut numărătoarea.. dar corpul meu are veșnic 23 de ani, uite ce bine arat
Jm - și.. ai venit din iad?
Yu - crede-mă, adevăratul iad e pe pământ, iar demoni sunt chiar oameni