Jm - crezi că o vom găsi?
Yu - nu știu
Jm - am emoții.. îmi e așa dor de ea..
Yu - uite (spune cât arată spre ușa are avea numărul spus de asistentă)
Jm - okey.. voi intra doar eu (zic mai mult șoptit cât respir adânc iar apoi expir zgomotos înainte să deschid ușa salonului)
Înaintez timid prin încăpere cât privesc printre pacienții de pe acele paturi, și ea chiar era acolo, era în viață, avea doar câteva răni nu prea grave
Jm - Lola.. (șoptesc cât mă apropii de ea, zâmbindu-i, deși reacția ei era una neașteptată, mă privea într-un mod ciudat, nu-i plăcea să mă vadă, ba chiar pare să deteste simpla mea prezența)
L - ce cauți aici?
Jm - te căutam.. credeam că te vei bucura să mă vezi..
L - să ma bucur? ce te face să crezi asta? pleacă de aici
Jm - dar.. tu mereu te bucurai să mă vezi..
L - asta a fost în trecut, află că nu mai e la fel acum
Jm - de ce? ce s-a întâmplat? (întreb cât mă așez pe marginea patului, ea ridicându-se atunci în șezut și strângându-și picioarele la piept)
L - s-au întâmplat multe, foarte multe, nu mai sunt fetița aia mică din orfelinat, m-am schimbat, bine?
Jm - îmi lipsești..
L - ei bine e prea târziu, ți-am spus de atâtea ori că vreau să scap de acolo, e vina ta că nu ai venit cu mine atunci
Jm - nu credeam că vei pleca pe bune..
L - află că am plecat, iar acum duc o viață bună, una foarte bună, sunt bogată acum, am tot ce îmi doream
Jm - tu nu vroiai să fi bogată.. tu vroiai doar..
L - ce contează ce vroiam atunci? (spune brusc pentru a mă întrerupe) oh? ți-am zis deja, m-am schimbat, tu nu ai înțelege oricum, acum pleacă până nu chem paza
Jm - dar.. abia așteptam să te văd și.. îmi era dor să fim din nou împreună.. (șoptesc in timp ce îi iau mâinile în ale mele și încercam așa mult să îmi abțin lacrimile)
L - doar pleacă (șoptește de data asta, trăgându-și mâinile din mica mea strâmtoare ca apoi să-mi facă semn spre ușă)
Jm - b..bine, plec acum
L - așa să faci
Jm - pot măcar să te îmbrățișez?
L - nu, pleacă odată
O privesc pentru ultima dată, lăsând apoi capul în jos și ieșind trist din acea încăpere
Yu - ai fost rapid, credeam că vei sta mai mult acolo și.. ce e cu tine? de ce plângi?
Jm - a fost groaznic.. ea.. ea nu mai ține la mine, nici măcar puțin.. s-a comportat așa urât.. și nici măcar nu știu de ce
Yu - aish, de asta nu e bine se te îndrăgostești, mereu ești rănit, într-un fel sau altul.. (spune cât mă îmbrățișează, nu era tocmai cel mai bun mod de a alina pe cineva, dar merge..)
Jm - credeam că ma iubește..
Yu - oameni nu sunt mereu ceea ce par.. se mai întâmplă să te rănească, de asta trebuie să fi mereu atent
Jm - ne putem întoarce înapoi acasă acum?
Yu - categoric nu, vrei să mergi acolo și să plângi? nah, în seara asta ne vom distra
Mă las dus de ea până afară, fără să spun nimic, aveam încredere că mă va face să mă simt bine, cu toate că va fi cam greu, cuvintele ei m-au rănit prea mult.. abia așteptam ziua în care ne vom reîntâlni.. iar acum, n-am apucat nici măcar să o îmbrățișez..
Noi ne urcăm din nou în mașină, pornind cu o viteză incredibilă cât muzica era la maxim
Jm - unde mergem?
Yu - într-un loc super, sunt sigură că îți va plăcea de minune
Jm - și dacă nu?
Yu - nu judeca, nici nu ai idee ce îmi trece prin cap
Jm - sunt destul de sigur că te-ai gândit la vreun bar
Yu - da.. dar nu neaparat
Jm - cum așa? da sau nu?
Yu - vei vedea
Decid totuși să nu mai spun nimic, privind-o pe cea de lângă mine cum conduce cu o viteză imensă ca apoi să oprească brusc
Yu - uitasem, nu avem ținute potrivite
Jm - nu ne putem întoarce acasă, vom fi prinși
Yu - nu trebuie să ne întoarcem, vom merge direct la Moll să luăm ceva, iar mai apoi ne schimbăm, ne aranjăm puțin, și gata
CITEȘTI
My little lord.. ☁️
Romance- și te voi lua cu mine în adâncuri, acolo unde nimeni nu o să ne știe, nu o să ne recunoască, și nu o să ne știe trecutul, nu vor avea habar de noi, și nu ne vor deranja, îți promit, îți jur, vom fi doar noi doi pe pământ, lasă-mă să te iubesc, să...
