My little lord.. ☁️

Chapter 8

Mă ridic încet de pe acel scaun, lăsând cerealele deoparte și vrând să ies din bucătărie, dar chiar atunci, în fața mea, apare Yusiki, ea privindu-mă somnoroasă cât își trage picioarele pe podea pentru a ajunge la mine, punându-și apoi capul pe umărul meu

Yu - am nevoie de o vacanță, pe bune
Jm - de ce nu dormi?
Yu - chici ce? prințul tău pe care îl adori așa mult a venit și m-a trezit, trebuie să îți aleg o ținută pentru ceva ședință, și apoi, spunea că plângi, ești bine?
Jm - ah.. da, sunt bine
Yu - minți, a zis că a aprins lumina și te-a văzut cu ochii plini de lacrimi
Jm - doar mi-am amintit de o persoană de care îmi e dor..
Yu - doar atât?
Jm - da..
Yu - bine atunci.. va trece, vei uita și vei trece mai departe, ți-o spun din experiență
Jm - tu ai iubit vreodată?
Yu - ya! am și eu un suflet, pe undeva.. aish, n-am mai iubit pe nimeni de mult.. dar, lasă asta, nu avem timp de pierdut, hai

Ea mă duce până în camera mea, împingându-mă pe pat, după care deschide larg dulapul și se uită prin el

Jm - dar, cum a ajuns prințul în camera ta când el a mers la etaj?
Yu - cine a zis că eram în camera mea? (zice aproape în șoaptă, râzând la final)
Jm - unde erai?
Yu - umm.. ce zici de asta? (întreabă cât îmi aruncă o cămașă pe pat, ignorându-mi total întrebarea) defapt.. vino mai bine în camera mea, am ceva mai bun acolo

Ea mă ia din nou de mână, ducându-mă până în camera de alături ca apoi să deschidă larg și acel dulap

Yu - avem aproape aceleași mașini deci asta nu va fi deloc o problemă, uite, ia ăștia pe tine (spune cât îmi aruncă în brațe niște pantaloni negri de costum) și cămașa asta.. și.. uite un sacou, îmbracă-le, până atunci merg să-ți aduc ceva să te încalți
Jm - bine (spun cât o privesc ieșind, privind apoi hainele care mi-au fost aruncate în brațe)

Încep imediat să mă îmbrac, privindu-mă apoi în oglindă cât Yusiki se întoarce cu încălțămintea, erau niște pantofi din piele neagră, părea a fi ceva scump

Yu - uite, încălțate

Eu fac imediat ceea ce mi-a cerut, încălcând acei pantofi, iar apoi ridicându-mă în picioare, erau prefecți pentru mine

Jm - îmi plac
Yu - foarte bine, acum du-te în biroul lui, eu mă pun înapoi la somn (spune cât mă împinge în afara camerei pentru ca apoi să închidă ușa în urma mea)

Fac întocmai cum mi-a zis, urcând scările care duceau la etaj iar apoi intru în birou

Jm - cum arat? (întreb cât închid ușa în urma mea, privind apoi persoana din încăpere)
Ella - tu nu ști să bați la ușă?! (țipă cât vine spre mine ca mai apoi să mă lovească) acum ieși!

Eu las privirea în jos, ieșind apoi din încăpere cât îmi șterg lacrimile

Yg - bun, ai ajuns, urmează-mă (zice cât trece pe lângă mine fără ca măcar să mă privească, venea probabil din dormitor, își schimbase hainele iar acum încerca să-și aranjeze cât mai bine acea cravată neagră pe care o purta) nu va trebui să faci prea multe (începe să spună cât se întoarce spre mine, abia atunci observându-mi obrazul lovit și ochii plini de lacrimi) ce ai făcut?

Eu îi răspund doar printr-o mișcare a capului în semn de "n-am nimic" știind că dacă voi vorbi voi izbucni în plâns, iar el doar înaintează spre ieșire

Odată ajunși la mașină, el îmi deschide ușa, dar nu intru, doar mă întorc pentru al privi pe cel de lângă mine

Jm - aici e volanul
Yg - știu, intră, vei avea primul curs de condus, dacă stai aici va trebui să lucrezi pentru mine
Jm - m-ai putea duce acasă
Yg - știu, dar nu pot, am făcut o înțelegere, deci ești într-un fel dau altul blocat aici, și nu poți sta pe gratis la fel ca într-un hotel
Jm - nu am mai condus până acum
Yg - știu asta, doar intră și taci
Jm - bine..