Chapter 27

38 5 0
                                    

În fiecare zi mă trezesc tot mai amețit, mă simt slăbit de puteri și ajung să-mi petrec toată ziua stând la tv sau citind, totuși, azi vreau să rup acest ciclu plictisitor, i-am cerut lui Yoongi să facem ceva nou, aceata a propus mergem la căsuța din pădure pe care îmi promisese că mi-o va arăta, iar acum suntem pe drum

Am la mine un coș cu mâncare, dulciuri, și ceva de băut, iar acum merg printre copacii imenși, cât privesc uimit în jur, totul arată cu adevărat minunat

Yg - vino repede, am ajuns

Alerg spre el, trecând printre ultimi copaci ca apoi să privesc căsuța din lemn care se afla într-un cerc creat de copacii de jur

Yg - asta e
Jm - arată minunat

El îmi zâmbește, ca mai apoi să înainteze spre ușa căsuței și să o descuie

Yg - intră

Fac întocmai, pășind încet înăuntru cât privesc încăperea nu prea mare, dar minunată, era un fel de living micuț cu o canapea confortabilă și tv, dar mai erau încă alte 3 încăperi, o baie drăguță, un dormitor, și o mini bucătărie, e adorabil și ador asta, interiorul are culorile dominante maro și crem, și, chiar dacă se afla în pustietate, era destul de luxoasă și curată

Jm - arată minunat
Yg - mă bucur că îți place

Mă întorc spre el și îi zâmbesc, după care privesc coșul pe care îl țineam în mână

Jm - acum să mâncăm
Yg - okey, așteaptă aici

Îl privesc cum intră în micul dormitor, iar apoi se întoarce cu o pătură gri

Yg - putem face un mic picnic
Jm - da! (exclam fericit)

Acesta așează frumos pătura pe iarba curată, chiar între micile floricele roz și galbene, după care îmi ia coșul și scoate încet tot ce se află în el, punând totul cu grijă pe jos, iar coșul îl lasă mai departe pentru a avea mai mult spațiu

Yg - vino lângă mine

Îl ascult, așezându-mă lângă el și zâmbindu-i înainte să începem să mâncăm împreună, totul era delicios, și mâncasem bine amândoi, după care am băut puțin din vinul dulce și eu cel puțin, am devorat mult suc de fructe pe care îl ador extrem

Petrecusem timp frumos doar mâncând și povestind de toate, stăm de câteva luni în aceeași casă dar tot avem multe de povestit, și ador asta, e plăcut să vorbesc cu el..

Într-un moment, telefonul său sunase, mereu oameni lui au nevoie de ceva de la el, așa că acesta intră în căsuță și vorbește cât eu mă întind pe iarbă și privesc florile din jurul meu, adunând câteva pentru mine și punându-mi-le printre firele de păr

Yg - scuze că a durat atât, am revenit acum
Jm - e-n regulă (zic fără să-l privesc cât încă eram focusat pe florile mele)
Yg - nu sta pe iarbă

Acesta îmi întinde măna pentru a mă ridică, iar eu ascult, privindu-l apoi cum se așează înapoi pe pătură, ca imediat după, să mă întind din nou, dar de data asta lângă el

El îmi așează capul pe picioarele sale, recuperând florile din părul meu cât eu privesc de data asta cerul

Yg - te vei murdări tot
Jm - nu te mai comporta ca mama, nu e murdar pe jos, și apoi, mă voi schimba
Yg - cum dorești, dar dacă nu ești cuminte, nu vei mai primi surpriza
Jm - ce surpriză? (întreb cât mă ridic brusc în șezut și îl privesc curios)
Yg - nu îți voi spune
Jm - haide, spune-mi acum, te rog~ voi fi cuminte, promit
Yg - promiți? ah, cum aș putea avea încredere?
Jm - poți avea mereu încredere în mine, eu sunt cel mai cuminte

Acesta doar zâmbește cât își pune mâinele pe obrajii mei, după care mă trage spre el, îmbrățișându-mă

Yg - surpriza e secretă, vei vedea acasă
Jm - dar vreau să știu (șoptesc cât îl privesc drăguț, doar pentru a-l face să cedeze)
Yg - vei ști
Jm - măcar dă-mi un indiciu, doar unul
Yg - îți va plăcea mult
Jm - altceva~ (mă plâng de el) vreau să știu mai multe, acum sunt curios
Yg - ai spus că vrei un singur indiciu
Jm - dar..
Yg - gata, nu-ți mai spun nimic, deci nu mai întreba nimic

Eu tac, lăsând capul pe pieptul său și stând trist

Jm - atunci hai acasă
Yg - deja vrei să plecăm?
Jm - da, să mergem
Yg - în regulă

Noi ne ridicăm, începând apoi să strângem totul, după care încui la loc ușa căsuței și alerg spre prinț pentru al prinde din urmă

Yg - ști, vreau să las ceva aici
Jm - ce?
Yg - e vorba de tine
Jm - ce vrei să spui? (întreb nedumerit) vrei să mă lași aici?
Yg - ah, nu.. uite (zice cât lasă coșul jos iar apoi mă trage mai aproape de el) e greu de explicat..
Jm - doar spune

Îl privesc cum se pregătește să spună ceva, îmi era frică de ceea ce urma să zică, nu am habar la ce să mă aștept, poate că vrea să mă abandoneze aici, sau poate trebuie să plece și să se ocupe de treaba lui..

Inima îmi bate puternic din cauza frici, cât îl privesc în continuare, el renunțând la idea de a-mi mai spune ceea ce avea de gând, în schimb doar îmbrățișându-mă

Jm - de ce nu-mi spui?

Acesta rupe îmbrățisarea, punându-și apoi mâna pe gâtul meu, aproape strângând de el și ridicându-mi privirea

Probabil îmi observa frica tot mai vizibilă, rânjind apoi subtil înainte să-și lipească buzele de ale mele

Eram complect surprins, mii de fulgere electrice treceau prin corpul meu care acum se înmuia cât el încă mă săruta dulce

Yg - ce e? (întreabă când observă că nu-i răspund în niciun fel gestului)

Eu nu zic nimic, doar îl trag înapoi spre mine, punându-mi mâinile pe fața acestuia și sărutându-l înapoi apăsat, vroiam să fac asta de atât de mult timp.. asta e șansa mea să profit la maxim

 asta e șansa mea să profit la maxim

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
My little lord.. ☁️Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum