My little lord.. ☁️

Chapter 17

În final am ajuns la un mic street food, de unde ne-am luat câte ceva, mai apoi am pus totul pe bancheta din spate și am pornit spre casă, dar nu ne-am oprit acolo, am continuat să mergem prin pădure până am găsit un loc potrivit, o mică pășune care și ea era înconjurată de copaci, dar măcar aveam îndeajuns spațiu pentru picnic

Yg - am uitat să luăm o pătură pe care să ne așezăm
Jm - cu atât mai bine, vom sta pe jos, haide (spun cât iau mâncarea din mașină și o așez ușor pe iarbă)

Mă pun și eu pe jos, întinzându-mă de tot pe iarbă moale și respirând adânc cât simt acea plăcere și confortul oferit de natură, soarele completând totul prea bine..

Yg - e murdar pe jos
Jm - aish, avem fițe de domni? taci și hai să mâncăm

Mă ridic înapoi în șezut, privindu-l pe cel mare cum se pune și el lângă mine

Jm - vezi? e confortabil
Yg - și neigienic
Jm - ești plictisitor (mă plâng de el cât acesta doar se amuză)
Yg - pe bune, nu ar trebui să mâncăm aici, am fi putut sta în mașină
Jm - eu vreau să mănânc aici iar tu strici atmosfera
Yg - da, bine, gata, hai mănâncă

Eu îi zâmbesc, mușcând apoi din hamburgerul meu cât încă îl privesc pe prinț, el doar continua să se uite la mine fără să mănânce sau să facă orice altceva

Jm - te-ai blocat?

El nu spune nimic, doar își mișca puțin capul fără vreun sens anume, mai apoi începe să mănânce

Jm - la ce te gândești așa profund?
Yg - nimic
Jm - atunci de ce ești așa pierdut?
Yg - doar îmi place priveliștea
Jm - ah, și mie, e totul așa drăguț..
Yg - îmhî
Jm - am putea veni aici zilnic?
Yg - nu
Jm - oh? de ce nu?
Yg - doar așa
Jm - ești rău (mă plâng de el iar apoi îi întorc spatele)

Continui să mănânc, doar că de data asta întins pe iarbă, privind cerul senin care începea să se întunece încet și să se umple de stele strălucitoare

Yg - ar trebui să ne întoarcem
Jm - nu..
Yg - de ce nu?
Jm - mereu am vrut să privesc stelele de afară, acum vreau să fac asta
Yg - le poți vedea și de acasă
Jm - ba nu, mă va goni din nou acel tip mare
Yg - aish, voi vorbi eu cu el
Jm - nu.. hai să mai stăm aici.. doar puțin..
Yg - fie, dar doar puțin
Jm - yey
Yg - numitele ce îți place așa mult
Jm - vino lângă mine să ne uităm la ele împreună
Yg - nah
Jm - haidee
Yg - aish

El cedează rugăminților mele, așezându-se în final alături iar mai apoi întinzându-se pe iarba moale lângă mine

Yg - nu e nimic prea interesant
Jm - ba da e, universul e imens și minunat, e atât de grozav că îl putem vedea în fiecare seară, e ca un perete plin cu diamante micuțe prețioase
Yg - pot face asta chiar pe tavanul meu, cu pietre prețioase adevărate
Jm - nu fi rău
Yg - nu sunt rău, ăsta e adevarul
Jm - nimic nu poate înlocui frumusețea universului în sine
Yg - aha, ști, se zice la fel și despre dragoste, și privește, e mai bine fără
Jm - dar tu urmează să te căsătorești
Yg - mă rog, o fac doar pentru că eomma vrea asta, eu nu vreau, nu suport femeia aia
Jm - de ce nu alegi alta?
Yg - pentru că nu vreau alta, nu vreau pe nimeni, dar am nevoie de ea pentru a face noi moștenitorii, te prinzi tu
Jm - aish, bleah, de ce să faci asta?
Yg - pentru că trebuie, așa e viața
Jm - nu-mi place
Yg - și tu vei face același lucru oricum
Jm - ba nu
Yg - aha
Jm - nu o pot face.. persoana aia a dispărut..
Yg - ce persoană?
Jm - Lola, a fost prietena mea cea mai bună iar apoi am fost împreună și ne-am promis că vom fi mereu împreună
Yg - cine crede în promisiuni? sunt doar vorbe
Jm - eu cred în ele
Yg - și apoi ce? apoi s-a dus
Jm - defapt.. da.. ea a dispărut, nu a mai găsit-o nimeni deci toți au presupus că a murit.. dar acum câteva zile am revăzut-o.. totuși.. a fost prea târziu.. (spun cât mă abțineam din a plânge din nou)
Yg - cum așa?
Jm - mai ști explozia de la hotel?
Yg - aha
Jm - era și ea acolo, am văzut-o
Yg - unde?
Jm - ea tocmai ce mergea spre hotel, era afară.. undeva aproape de ușă..
Yg - nah, cam vreo oră mai târziu a fost înregistrată într-un spital cu răni grele, dar nu a murit, e printre singuri care au supraviețuit, am analizat totul bine
Jm - putem merge la ea? te rog
Yg - nici gând
Jm - de ce nu? vreau să o văd, te rog mult
Yg - nu am de gând să merg pe acolo pentru nimeni
Jm - haide.. fac orice
Yg - aish, asta poate însemna orice, e periculos să o spui, să ști
Jm - haide acum (mă rog din nou de el cât încep să-l trag de braț pentru a se ridică de jos)
Yg - nu, acum oricum e seară deja, și nici măcar nu știu în ce spital e
Jm - dar ai spus că..
Yg - da, știu ce am spus, dar au fost în jur de 7 persoane la vreo 4 spitale diferite, de ce crezi că aș reține genul ăsta de informați inutile?
Jm - nu ai cum să afli?
Yg - nu, acum hai acasă
Jm - dar..
Yg - repede
Jm - bine.. (spun cât plec capul în pământ și înaintez spre mașină)
Yg - la volan

Fac așa cum îmi cere cu toate că nu-mi convenea, conducând apoi rapid până acasă și ieșind din mașină fără să spun nimic în plus

Intru rapid în casă, alegând direct spre dormitorul lui Yusiki, dar nu era acolo, așa că ies înapoi, dar chiar atunci dau de ea

Yu - ce faci acolo?
Jm - te căutam, uite (spun arătându-i noul meu braț)

Ea îl analizează preț de câteva momente, privindu-mă apoi pe mine și zâmbind puțin ciudat

Yu - e drăguț, și am o ținută care se potrivește perfect, vino (spune cât mă trage spre ea, totuși eu opun rezistență pentru a o opri) ce e?
Jm - întâi am nevoie să mă ajuți
Yu - despre ce e vorba?

Eu o trag în dormitor, închizând ușa iar apoi privind-o

Jm - unde sunt ținute toate informațiile despre misiuni?
Yu - în calculatorul din birou
Jm - cum putem ajunge acolo?
Yu - ah, simplu, doar intri acolo fără permisiune și te găsești mort
Jm - serios, am nevoie să știu în care spital e cineva.. iar apoi să merg acolo
Yu - cine?
Jm - e vorba despre o fată.. e prietena mea.. (șoptesc timid)
Yu - prietenă? în ce sens? asta poate însemna multe, poate fi doar o prietenă, cineva din familie, o persoană oarecare, cineva din copilărie, iubită..
Jm - ultima..
Yu - e iubita ta?
Jm - îmhî
Yu - oh, asta-i nouă, nu știam că ai o iubită
Jm - ssh.. nu vorbi așa tare..
Yu - nu ne aude nimeni, stai liniștit, și apoi, ca să facem ce trebuie, tre să-l scoatem pe ăla de acolo, ceea ce va fi cam greu
Jm - am o idee
Yu - care?
Jm - îl punem pe Tae să se ocupe
Yu - și ce te face să crezi că el ne va ajuta?
Jm - îl voi convinge eu, vei vedea că voi reuși (spun cât deschid ușa camerei iar apoi ies încrezător)

Nu aveam mult pe mers, tocmai ieșea din bucătărie, iar când m-a văzut apropiindu-mă, acesta s-a oprit imediat și m-a privit cum mă duc spre el

Th - dorești ceva scumpete?
Jm - da
Th - ei bine, ascult
Jm - vreau să-l distragi pe prinț cât eu rezolv ceva
Th - de ce? ce vrei să faci?
Jm - vreau doar să găsesc o anumită adresă, Yusiki mă va ajuta deci voi fi rapid
Th - și mie ce îmi iese din asta?
Jm - ce vrei?
Th - ști deja (spune cât se proprie puțin, eu făcând imediat un pas înapoi)
Jm - mă voi mai gândi
Th - atunci am să îți dau același răspuns
Jm - haide, ai spus că faci orice, ajută-mă cu asta, te rog
Th - fie, dar rămâi dator
Jm - bine
Th - bun
Jm - merg s-o anunț pe Yusiki (zic cât alerg înapoi înspre dormitor) eonni!
Yu - oh? ai reușit?
Jm - da
Yu - perfect, am nevoie doar de puțin timp, tu vei păzi ușa până eu ies de acolo, îmi vei da tu un mic semnal în caz că vine mai repede, nu știu.. lovește în ușă, fă ceva, iar eu voi rezolva treaba
Jm - bun, să mergem (zic cât o iau din nou înspre birou, simțindu-mă la fel ca într-un film cu spioni sau polițiști)

Prințul și Tae deja ieșiseră, erau în drum spre camera cu piscină, iar odată ce au intrat, a început și Yusiki în aș face treaba cât eu doar mă asiguram că nu intră nimeni acolo până nu e totul gata

Simțeam o adrenalină imensă, îmi era frică să nu fim prinși, secundele fiind pline de tortură psihică, dar totuși, în final Yusiki a reușit, întorcându-ne apoi rapid în dormitorul ei

Jm - acum spune-mi, ce ai aflat?
Yu - deci, am găsit un dosar cu răniții, sunt doar trei pe listă pentru că Yoongi îl omoară în general pe toți care sunt suspectați că știu ceva, erau doi bărbați și o fată acolo, deci am eliminat fata de pe listă cu speranța că el nu va observa, și mi-am transferat informațiile, le voi citit iar tu să-mi spui dacă e ea
Jm - okey

O privesc cum își scoate telefonul, căutând ceva iar apoi începe să citească

Yu - deci, defapt, nu sunt deloc multe informați, numele ei e Wang Maggie, are 15 ani.. și atât, identitatea ei e secretă, și familia, trecutul.. nu are nici măcar data de naștere exactă
Jm - e imposibil, știu sigur că era ea
Yu - nu e ăsta numele ei?
Jm - nu, nici pe aproape
Yu - poate nu e pe lista de răniți
Jm - nu, trebuie să încercăm, ai luat adresa spitalului?
Yu - dap
Jm - să mergem atunci
Yu - okey

Noi ieșim din cameră, strecurându-ne fără nicio problemă până în mașină, după care pornim, Yusiki zicându-le portarilor că avem o misiune și de aceea ei ne-au lăsat să părăsim curtea și să o luăm înspre spital