Focul aprins

Capitolul 6

Ma luase valul mai devreme spunand sa ma concedieze,nu ma gandeam ca ma va lua in serios,acum chiar eram panicata pentru ca eu aveam nevoie de aceasta slujba mai mult ca oricand.
-Ma concediati?
-Nu ai auzit?privirea lui era mai rece de obicei.
Lacrimile incercau sa ma invadeze dar nu le permiteam sa isi faca de cap,nu in fata lui,nu acum,aveam sa plang probabil dupa dar acum trebuia sa ii arat ca nu ma afecteaza acest lucru.
-Daca nu o faceati dumneavoastra oricum imi dadeam eu demisia,nici un om intreg la minte nu accepta astfel de reguli! Furia se citea din glasul meu cu usurinta,macar daca tot urma sa plec trebuia sa o fac memorabila pana la urma cineva trebuia sa il puna la punct pe acest om.
White incepuse sa rada foarte tare iar eu am tresarit vazandu-i reactia,nu puteam sa inteleg ce este atat de amuzant in toata discutia asta,atitudinea lui ma infuria si mai tare,daca era posibil asa ceva.
-Eu nu vad nimic amuzant in aceasta situatie!daca astfel voia sa ma scoata din sarite,o facuse cu varf si indesat.
-Ma amuza faptul ca desi te-am concediat in urma cu 5 minute,tu inca te afli aici.
Asta a fost picatura care umpluse paharul,m-am abtinit sa fiu politicoasa dar se pare ca acest om nu merita asa ceva.
-Stati linistit ca nu ma incanta sa respir acelas aer cu dumneavoastra.
M-am intors intr-o clipa si am inaintat spre usa dar in ultima clipa m-am intors spre el privindu-l cu dispret.
-Si sper ca aceasta sa fie ultima data cand va mai vad!
Am iesit din biroul lui multumita de reactia primita,eram sigura ca nimeni pana acum nu ii mai spusese astfel de lucruri dar pana la urma toate aveau un inceput,iar faptul ca stiam in sinea mea ca am fost prima care a indraznit sa il infrunte pe White era un bonus pentru linistea mea interioara.Cu pasi repezi m-am indreptat catre biroul meu si am inceput sa imi strang lucrurile,nu mai aveam de gand sa stau nici un minut in aceeasi cladire cu el.In agitatia mea de a-mi strange lucrurile nici nu am sesizat ca usa biroului se deschise.
-Ai terminat programul asa de repede?am tresarit cand l-am intalnit pe Nate in birou.
-L-am terminat de tot!mi-am continuat activitatea intrerupta de Nate.
-Cum adica?parea foarte nedumerit si eu chiar nu aveam dispozitia necesara sa ii explic.
-Am fost concediata Nate.
-De ce?
-Uite Nate chiar nu pot sa mai stau aici,te rog,iti voi explica alta data.
L-am ocolit si am iesit din birou cu toate lucrurile mele.
-Maria stai putin! Nate insista iar acest lucru era in defavoarea lui,chiar nu vedea ca sunt un sac de nervi?Nu imi doream sa ma descarc pe el,nu o merita.
M-a ajuns din urma si m-a prins de mana intorcandu-ma cu fata la el.
-Uite vad ca esti nervoasa,dar chiar imi doresc sa ne vedem diseara,te rog nu ma refuza.
Eram gata sa il refuz politicos pentru ca nu aveam nici dispozitia nici energia necesara sa ies undeva,White ma secase de puteri,dar pana sa ii raspund l-am zarit pe White in spatele lui Nate privind intreaga scena,un zambet mic imi aparu il coltul gurii si mi-am indreptat privirea catre Nate.
-Nu te voi refuza,accept cu cea mai mare placere sa ne vedem diseara!
Desi nu mai eram angajata lui am avut o imensa satisfactie sa ii incalc regula aceea tampita si eram sigura ca el a auzit imtreaga conversatie pentru ca a trecut pe langa noi ca un fulger spunandu-i lui Nate sa mearga la treaba.
-Ne vedem diseara Maria.El se apleca inspre mine si ma pupa pe obraz,cireasa de pe tort fusese faptul ca White inca era prin preajma si a vazut totul,acum chiar puteam sa plec linistita.
Cand am ajuns acasa mi-am pus lucrurile pe masa din bucatarie si m-am indreptat glont catre mini-barul pe care il dotasem cu Zoe pentru zile negre,aceasta era o zi a naibi de neagra pentru mine.Am luat o sticla de vin si un pahar dintr-un dulap si m-am asezat in canapeaua din sufragerie.
Cand a ajuns Zoe acasa sticla era pe sfarsite,nici nu imi dadusem seama ca bausem atat de mult.
-Maria?Ce sarbatiresti fato aici singura?
-Sarbatoresc concedierea mea!
-Ai fost concediata?Cum s-a intamplat asta? Zoe parea de-a dreptul socata,intreadevar nu ma vazuse niciodata intr-o astfel de situatie pentru ca eu nu beam mai deloc,dar se pare ca eram plina de surprize avand in vedere sticla goala din fata mea.
-Pentru ca White este un nesimtit de aceea am fost eu concediata!
-Maria...vocea prietenei mele era mai aspra ca niciodata,imi intorc capus inspre ea si o vad destul de nerabdatoare.
I-am povestit cu lux de amanunte tot ce se intamplase in ziua respectiva iar ea ma ascultase cu atentie adaugand mici injuraturi.
-Si cum ai de gand sa mergi la intalnire in halul asta?
-Nu exagera Zoe,nu am nimic,ma voi intalni cu Nate si ma voi distra in aceasta seara!Apropo cat este ceasul?
-Este 19:30.
-Cat?Nu pot sa cred!in mai putin de o ora trebuie sa fiu gata!
Am sarit ca arsa de pe canapea,iar miscarea brusca ma dezechilibrat putin dar am revenit pe pozitie instant,puteam sa recunosc cu mana pe inima ca eram cam ametita,dar cu un dus aveam sa rezolv aceasta problema.M-am indreptat catre baie stiind ca Zoe ma urmarea,incercam sa merg drept dar pe cine incercam eu oare sa pacalesc?Zoe nu putea fi pacalita niciodata asa ca am incetat sa imi mai controlez mersul.Am facut un dus rapid dar starea de ameteala nu ma mai parasea.Mi-am aranjat parul si m-am imbracat intr-o rochie scurta neagra simpla care imi venea chiar bine,sau doar vorbea alcoolul din mine.Pe la 20:30 s-a auzit soneria probabil fiind Nate.M-am indreptat catre usa si am deschis-o intalnindu-l pe Nate.
-Waw,arati minunat!
Am zambit pentru ca primisem confirmarea ca aratam chiar bine in aceasta rochie.
-Multumesc,mergem?
-Sigur.
Am ajuns intr-o cafenea foarte draguta care aveau muzica mai tare decat alte localuri la care mergeam de fel.
Ne-am asezat la o masa comandand cate ceva de baut si de mancare,desigur ca eu am optat pentru vin,numai vinul ma mai putea salva in acel moment.
-Iti place aici?
-Da,este foarte dragut.i-am zambit sorband din bautura care imi incingea gatul.
La insistentele lui Nate ii povestisem tot ceea ce se petrecuse intre mine si White si cum se ajumsese sa ma concedieze.
-Nu am mai auzit niciodata aceste reguli,spuse Nate ingandurat.
-Nici eu nu am mai auzit astfel de tampenii dar in fine,sa schimbam subiectul.
-Maria...subiectul este aici!
-Poftim?
Imi intorc privirea catre directia indicata de Nate si il vad,era la un separeu cu un grup de barbati.Nu puteam sa cred ca il intalnesc tocmai aici,nici macar nu parea un gen de local la care sa mearga el,dar pana la urma nici nu stiam ce fel de localuri frecventeaza.
-Merg pana la toaleta. Voiam sa merg la baie si sa stau ceva timp acolo pana avea sa plece,nu voiam sa ma vada,nu voiam sa il vad pe acest barbat care ma concediase din motive atat de stupide.Dar adevarul era ca nu voiam sa ii mai vad acea fata frumoasa care inca imi era intiparita in minte,alcoolul parca inrautatise situatia mai tare,facandu-ma sa ma gandesc in continuu la el si uite ca soarta ma joaca pe degete ca pe o marioneta si mi-l aduce iar in cale.
Cand am ajuns in toaleta am incercat sa ma calmez si sa imi pun ordine in ganduri,trebuia sa ies de aici nevazuta,nu puteam sa stau la nesfarsit in toaleta.Am stat timp de 10 minute privindu-ma in oglinda si incercand sa fac un plan de evadare,iar variantele erau minime pentru ca masa lui era fix la iesire,orice as fi facut ma putea observa cu usurinta doar daca isi ridica privirea.Ma hotarasem sa plec pur si simplu fara un plan anume,il rugam pe Nate sa mergem in alta parte si eram convinsa ca m-ar fi imteles.Am iesit pe usa privind podeaua pentru a fi sigura ca nu ma voi impiedica si sa fac cine stie ce scena pe aici,dar se pare ca pericolul nu era unde cautam eu,dintr-un pas am intrat cu putere intr-un corp mare si masiv care imi cuprinsese umerii in urma impactului.
Mi-am ridicat privirea sa aflu in cine intrasem,dar cred ca privirea mea nu mai era una prea buna pentruc ca eram in bratele lui White care ma privea amuzat.
-Sa inteleg ca vrei de fapt sa respiri aerul pe care il respir si eu!
Eu nu reuseam sa zic absolut nimic si nici sa ma misc nu mai puteam,desi eram foarte nervoas pe el chiar trebuia sa recunosc ca in bratele lui chiar era bine,dar m-am indepartat de el intr-o clipa,nu imi doream  sa isi faca idei neadevarate,sau ma rog,trebuia el sa stie ca sunt neadevarate.
-Nici gand! am reusit sa spun intr-un tarziu.
-Domnisoara ma urmaresti cumva?ma privea in ochi iar eu am uitat sa mai respir,de ce trebuia sa ma atraga atat de tare,in loc sa il dispretuiesc eu ma pierdeam in albastrul ochilor lui.
-Aceeasi intrebare ti-as pune-o si eu!
-Crede-ma am lucruri mult mai bune de facut decat sa te urmaresc pe tine!
-Ma bucur ca am lamurit lucrurile...am dat sa plec pentru ca eram foarte nervoasa pe el,cine se credea oare sa se gandesca ca il urmaresc.Dar mana lui m-a prins de brat lipindu-mi corpul de el.Imina imi bubia in piept si incepusem sa tremur,parfumul lui imi invadau simturile iar ochii aceia ca marea ma topeau cu fiecare secunda in care ii priveam.
-Nu tin minte sa iti fi spus ca poti sa pleci!
Acum eu eram cea care radea,cat tupeu putea sa aiba?
-Nici nu ai cum sa imi spui asa ceva, nu mai lucrez pentru tine ai uitat?am incercat sa imi trag bratul dar icercam in zadar,tot lipita de el eram iar acest lucru ma innebunea.
-Iti este frica, spuse zambind satisfacut in timp ce respiraria lui imi mangaia pielea simtind ca ard totodata,nu ma mai simtisem astfel niciodata,eram atrasa de el,stiam acest lucru,era in zadar sa mai neg,dar nu voiam ca el sa stie,nu trebuia.
-Nu,cuvintele imi ieseau ca si soapte si m-am apropiat mai mult de el,daca el voia sa joace astfel,stiam si eu foarte bine sa joc acest joc.
Doar cativa centimetrii ne mai despartea fetele,incercam din rasputeri sa nu ii privesc buzele pentru ca ar fi fost prea evident ceea ce imi doream pentru ca in acel moment imi doream sa il sarut,dar el se indeparta de mine luandu-si mainile de pe mine.
-Eu mi-am primit oricum raspunsul.adauga privindu-ma amuzat. Despre ce vorbea?
-Ma doresti.spuse apoi vazandu-ma nedumeita.
-Care pe care?intreb desi suna ca o prostie de proportii uriase,nu aveam de gand sa ma las umilita.
-Daca  intreadevar te doream,te aveam de mult. Dar nu ma interesezi in nici un fel. Spuse iar eu in acea clipa am aflat ca niste cuvinte te pot rani mai mult decat o palma,simteam cum lacrimile mi se strangeau in colturile ochilor amenintand sa iasa,il priveam si nu vadeam nimic in ochii lui,probabil acesta are adevarul pe care il stiam de altfel,cine eram eu in comparatie cu logodnica lui care arata mai bine ca fetele de pe copertile revistelor.
-Nu ma indoiesc de acest lucru,spun incercand sa imi controlez tremurul vocii.m-am intors pe calcai vrand sa parasesc aceasta comversatie care ma secase de toate puterile acumulate in ultimele ore,dar mana lui a apucat-o pe a mea si m-a intors catre el privindu-ma doar cateva secunde inainte sa isi lipeasca buzele de ale mele intr-un sarut care mi-a taiat respiratia.Am incercat o clipa sa ma impotrivesc,dar pe cine pacaleam oare,imi doream sa il sarut pe acest barbat din prima clipa in care l-am vazut.I-am raspuns la fel de dornica la sarut,buzele lui catifelate si moi peste ale mele erau ca o raza de soare dupa o ploaie torentiala,aveam nevoie de acest sarut ma mult ca orice.
Ne-am oprit amandoi pentru a respira,eram intr-o stare euforica iar respiratiile noastre erau foarte zgomotoase.Adam s-a indepartat de langa mine incepand sa zambeasca,dar era altceva in acel zambet,ceva diabolic.
-Si asta a fost confirmarea.